[adiandrea6]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

1. Biblia de la Bucureşti a lui Catacuzino (a fraţilor Greceanu, de fapt) nu este scrisă de mână, ci ediţie tipărită.
2. Este scrisă în limba română, cu caracterele de atunci ale acestei limbi, care erau caractere chirilice. Potrivit aceleiaşi logici, ar trebui să susţinem că Goethe nu a scris nici un rând în limba germană, deoarece a folosit caractere gotice. Un punct de vedere nesustenabil.
3. Nu cred că Biblia de la Bucureşti era ţinută în cămara preotului. Mai degrabă cred că se studia în şcolile de atunci (poate că prindeau cu ea muşte, precum elevul Ion Creangă). Poate că preotul o scotea şi la Vohodul Mic, spre a citi din ea credincioşlor şi a predica pe marginea a ceea ce a citit.
4. Prima Biblie care corespunde cerinţelor dv enunţate în ultima postare, de a fi
-tipărită
-în limba română
-cu caractere latine
a fost scoasă de Ioan Heliade Rădulescu în jurul anului 1850. Ioan Heliade Rădulescu a fost ortodox (unul care a făcut cinste Bisericii Ortodoxe) şi nu a fost protestant.

Bine-nteles ca limba romana ramane tot limba romana indiferent cu ce alfabet o scriem. Nu asta am vrut sa spun, dar m-am exprimat eu gresit. Ceea ce am vrut sa spun este faptul ca, in momentul in care scoala a fost accesibila romanilor pe scara mai larga, alfabetul care se folosea era cel latin. Dar poate ca este doar o parere de a mea si scoala era deja accesibila maselor cand inca alfabetul era chirilic. Oricum, nu are importanta alfabetul, important era faptul ca Evanghelia sa se afle nu numai in camera preotului ci si in casa oamenilor. Bine-nteles ca preotul citea din Evanghelie credinciosilor, din Evanghelie si din Psalmi, insa cu totul altceva este sa o aiba omul acasa si sa citeasca tot ce scrie in ea, sa nu se rezume numai la selectia facuta de preot si doar in momentul Liturghiei.
Traduceri ale Bibliei in limba română


Scrierea in limba română inainte de 1858, adica pana la domnitorul Alexandru I. Cuza, era cu caractere chirilice. Asadar, si traducerile Bibliei pana la acea data au fost cu litere chirilice. Dupa anul 1858, Biblia a fost tiparita cu alfabetul latin.
1.Cea mai veche carte scrisa gasita pe teritoriul Romaniei si pastrata pana in zilele noastre este "Evanghelistul" slavon al lui Nicodim.
2.Traducerile cele mai vechi, roade ale unor osteneli anonime - este nominalizat, aici, de catre Nicolae Iorga, preotul Constantin, de loc din Roman, la 1438 - constituie corpusul unor texte din secolele XV-XVI. Regasim, intre ele, fragmente din Faptele Apostolilor, din Epistole si, evident, Psaltirea (Codicele Voronetean, Psaltirea Scheiana, Psaltirea Hurmuzaki, Psaltirea Voroneteana).
3. Evangheliarul Slavo – Român 1551-1553, imprimat la Sibiu de Filip Moldoveanu, este cel mai vechi text tiparit al Noului Testament in limba romana, aflat astazi la Sant Petersburg. Traducerea din greaca a lui Coresi, un diacon din Targoviste, care avea o tipografie la Brasov. El a tradus si a tiparit Evangheliile Noului Testament. Traducerea lui a fost numita Evangheliarul, si aceasta a fost a doua carte tiparita in limba romana. Este important de observat ca el a folosit un manuscris husit, din cele folosite in Moldova si Maramuresul brazdate de ideile Reformei.
4.Prima tiparitura romaneasca a fost Catehism (Lutheran), care a vazut lumina tiparului probabil in 1544 la Sibiu, prin contributia nemijlocita a lui Filip Moldoveanu, iar in 1559 Coresi a tiparit un alt Catehism (Lutheran) la Brasov. Evangheliarul a fost una din cele mai importante lucrari ale lui Coresi. Unii dintre istoricii de mai tarziu explica zelul sau pentru Evangheliar prin faptul ca acesta ar fi fost o lucrare pentru introducerea protestantismului (luteranismul si calvinismul) intre romani.

Si pagina este lunga:
http://bibliavorbeste.ro/page.php?id=263

Alte referinte:

La jumatatea secolului al XVI-lea, Filip Moldoveanul va imprima la Sibiu Evangheliarul Slavo-Român (1551-1553), cel mai vechi text tiparit al Noului Testament în limba româna, aflat astazi la Sankt Petersburg. Câtiva ani mai târziu, la Brasov, Diaconul Coresi publica Tetraevanghelul (1561), Faptele Apostolilor (1565-1567), Psaltirea (1570) si Psaltirea slavo-româna (1577), într-o româneasca destul de anevoioasa înca. Un moment important îl constituie publicarea Paliei de la Orastie, la 1582, reunind Facerea si Iesirea în traducerea unor carturari banateni si ardeleni (Efrem Zakan, Stefan Herce, Moise Pestisel si Archirie), care se folosesc inclusiv de versiunea maghiara a lui Heltai Gáspár (Cluj, 1551), pe lânga Septuaginta, Vulgata si un text ebraic nedepistat.
(http://bibliotecaortodoxa.blogspot.c...usa-carte.html)




Filip Moldoveanul a realizat la Sibiu, în anul 1544, Catehismul Lutheran, prima carte tipărită în limba română.
În anul 1550 a tipărit primul Tetravanghel slavo-român la Sibiu.
(http://ro.wikipedia.org/wiki/Filip_Moldoveanul)


Tetravanghelul (în neogreacă tetraevanghélion: tetra = patru și evangelion = Evanghelie) este o carte liturgică ortodoxă. Aceasta cuprinde cele patru evanghelii canonice împărțite în pericope (zaceale) precedate de ziua și săptămâna liturgică în care trebuie citite. Textul evangheliilor conține și indicațiile tipiconale[1]. Stă de obicei pe masa altarului și este îmbrăcat într-o ferecătură împodobită cu imagini ale evangheliștilor; tradiția interzice folosirea pielii de animal pe masa altarului[2].

Tetraevanghelul (pl. tetraevanghele) nu trebuie să se confunde cu traevangheliarul sau evangheliarul, care conține numai pericopele pentru duminici și sărbători, așezate după tipicul vechi, respectiv cu Duminica Învierii la început.

Primul Tetravanghel slavon datat este cel copiat și miniat de Nicodim la Mănăstirea Prislop în anul 1405.
În 1512, ieromonahul Macarie tipărește un Tetraevanghel slavon la Târgoviște.
În 1551-1553 apare la Sibiu Tetraevanghelul slavo-român.
În 1561 apare primul Tetravanghel în limba română, tipărit la Brașov de diaconul Coresi.
(http://ro.wikipedia.org/wiki/Tetravanghel)