[licorcrist]

În prealabil postat de tricesimusquintus

intenţia mea a fost doar să corectez minciunile spuse cu privire la NP şi să corectez "tezele" şi "axiomele" privitoare la botezul infantil.. Probabil vă convin mai mult diferenţele şi polemica ce se iscă de aci. Asta v-aţi dorit, asta aveţi.

Dupa cum ati observat, intru rar si nu caut polemici.
Dvs socotiti invatatura Bisericii despre botezul infantil o invatatura fara fundament scripturistic. Ok, aveti dreptul. Posibilitatea interpretarilor e infinita pe un text ca Scriptura.
Mai spuneti ca vreti sa corectati "minciunile" spuse despre NP. E si asta ok. Trebuie doar sa stabilim daca ceea ce spune orice NP este MEREU adevarul si numai adevarul. In prima mea polemica cu Dvs am demonstrat ca se intimpla sa avansati afirmatii personala, fara fundament scripturistic, pe care le dati drept adevaruri ale Scripturii . Altfel spus, Dvs sustineti ca spuneti oricind adevarul cind afirmati anumite teze despre credinta si ca niciodata cind citati sau argumentati o teza cu ajutorul Scripturii nu exista posibilitatea de a spune ne-adevarul, bref orice afirmatie a unui NP este perfect intemeiata pe Scriptura. Am demonstrat ca nu e asa (teza Dvs ca trebuie sa credem ca Dumnezeu mintuieste si pe copiii care mor nebotezati. Desi am cazut de acord ca Scriptura nu spune nimic explicit despre acesti copii, Dvs sustineati ca totusi este un adevar de credinta care se intemeiaza pe Scriptura ; eu am demonstrat ca era doar o teza de-a Dvs. In fine, am depasit acel punct).

Deja avem o problema. Orice NP spune: "Tezele mele sunt adevarate, pentru ca se intemeiaza pe Scriptura". Non-NP-ul spune la fel. Care minte si care spune adevarul, din moment ce citatele curg din ambele parti si fiecare spune ca ACELASI citat se interpreteaza ALTFEL?

Deducem ca problema nu sunt citatele si argumentele, ci INTERPRETAREA lor. Si aici intervine conceptul de "loc hermeneutic": de pe care pozitie interpretam, ce asumptii initiale despre credinta avem, care sunt cele citeva teze tari care ne normeaza interpretarea versetelor si pe care nu le chestionam niciodata?

Eu am exemplificat una dintre tezele niciodata chestionate in numele carei NP-ul interpreteaza citatele biblice. Aceasta teza se numeste "netransmisibilitatea credintei".

Inainte sa vorbim despre botez, inainte sa vorbim despre nasi, inainte sa vorbim despre viata de dupa moarte si sa ne acuzam reciproc ca nu interptetam "corect" aceleasi citate din Scripura, trebuie sa cadem de acord asupra PRINCIPIILOR interpretarii.

Teza ca nu exista transmisibilitate a credintei si ca aceasta credinta este un dat sau un eveniment mental sau un eveniment fiintial sau o stare de un anume fel in fata lui Dumnezeu care se manifesta strict-strict intr-un om si care nu poate fi intr-un fel "transmisa" ca atare altui om este unul dintre principiile protestante.

Inainte de a discuta cu privire la botez, nasi, constiintizare, responsabilitate, trebuie sa chestionam principiul protestant al netransmisibilitatii credintei, pentru ca nu vad de ce l-am accepta pe nerasuflate.

În prealabil postat de tricesimusquintus

De unde până unde acest comandament?...tot eu să dau explicaţii pentru termeni consacraţi precum "păcat", "fire", etc...

Da, pentru ca ati criticat teza transmisibilitatii pacatului punind in locul "pacatului" alta definitie si avansind o alta interpretare: "Scriptura vorbeşte despre o altă moştenire: aceea a unei firi păcătoase, a unei naturi umane pervertite de păcat".

Inainte de a discuta despre botez si pacat, trebuie sa veem ce crezi despre "pacat" si "transmiterea" lui, ca sa fim siguri ca vorbim despre aceeasi realitate. Altfel ne vom duela degeaba despre pacat, insa vom avea fiecare alt sens al pacatului in minte. Lamurirea termenilor este o chestiune minimala, preliminara, care tine de onestitate.

În prealabil postat de tricesimusquintus

Ne-aţi obişnuit deja cu conducerea preventivă (de fapt ţineţi maşina în garaj) pentru a nu face accidente...

Nu am condus preventiv, tocmai am oferit o mostra succinta de analiza a sociologiei protestantismului, a conditiilor de aparitie si ale implicatiei aparitiei lui ca ruptura de catolicism: "Trebuie retinut ca argumentele protestantismului au fost gasite post hoc: nu s-au separat pentru ca aveau alta intelegere despre anumite pasaje din Biblie, intii s-au separat, apoi si-au construit teologia interpretind adevarurile Scripturii in lumina unor teze fundamentale pentru care s-au separat".

Istoric, asa s-a intimplat: Luther intii s-a rupt pentru citeva teze pe care el le interpreta altfel, abia apoi s-a construit teologia protestanta, prin reinterpretarea invataturii in lumina tezelor de ruptura ale lui Luther.

De aceea eu am coborit la originea protestantismului, sa discutam una dintre asumptiile initiale ale lui, aceea a netransmisibilitatii credintei. Am analizat trei consecinte ale ei si modul cum au fost reinterpretate invataturile crestine din prisma acestei teze: botezul, legatura dintre vii si adormiti, mijlocirea sfintilor.

În prealabil postat de tricesimusquintus

Puteţi începe prin a lăsa filosofeala şi a ne explica simplu în limbaj simplu pentru oameni simpli ce suntem (aşa cum o face şi Sfânta Scriptură), altfel am putea crede că confundaţi "translarea morţii" cu "translarea credinţei" şi am putea -Doamne fereşte- să vă acuzăm de teze absolut fanteziste!

Am explicat premisa fundamentala care ramine mereu ascunsa pentru care protestantismul nu crede ca: credinta nasilor poate avea vreun rol in botezul copiilor; credinta si faptele bune ale celor vii nu au vreun rol in mintuirea celor adormiti; sfintii nu au vreun rol in rugaciunea celor vii catre Dumnezeu.

Am explicat ratiunea fundamentala pentru care protestantismul respinge aceste invataturi, si am spus ca toata argumentatia cu citate a protestantismulu este o argumentatie "post hoc". Asta inseamna ca aceste credinte sunt respinse pentru ca sunt consecinte ale tezei transmisiblitatii credintei de la un om la altul (pe care Biserica o marturiseste) si pe care protestantismul o neaga. Protestantismul nu s-a despartit de Biserica PENTRU CA Biserica nu era de acord cu aceste credinte. Invers. Abia dupa ce s-a despartit de Biserica si-a clarificat pozitia fata de aceste teze. Istoric, asa s-a intimplat. Evident, viziunea protestantilor despre propria lor istorie spune altceva, insa cine cunoaste modul cum Luther insusi si-a definitivat pozitiile in timp (luati numai controversa Luther-Erasmus despre pacatul originar si modful cum Luther insusi a ajuns din admirator al lui Erasmus un denigrator al lui) stie ca teologia protestanta a inceput prin afirmarea citorva teze tari si apoi reinterpretarea intregii invataturi crestine din prisma acelor teze. Eu am exemplificat o teza.

În prealabil postat de tricesimusquintus

Eu am negat doar că s-ar putea transmite credinţa în vederea mântuirii de la un om la altul (naş-fin în cazul de faţă). Şi am dat şi un verset biblic pe care instantaneu l-aţi uitat

Evident! Nici ca se putea ilustrare mai buna a tezei de fond: credinta este netransmisibila de la un om la altul.

Insa, sa nu ne amagim: acesta teza este o teza fundamentala a protestantismului. Exact ea trebuie chestionata. Citatul oferit nu este decit un citat circumstantial, pentru intarirea ei, daca eu va ofer un citat care arata ca credinta se transmite (se sfinteste barbatul necredincios prin femeia credincioasa) imi veti replica, deja ati facut-o odata, ca aceasta transmisibilitate a credintei NU se aplica botezului. Dar, sa fim atenti. Dumneavoastra criticati teza netransmisibilitatii credintei de la nas la copil, care este caz particular, pentru ca in prealabil ati aderat la o teza mai generala: credinta este o stare a unui om in fata Domnului care NU se transmite ca atare de la un om la altul.

Exact aceasta teza este acum in chestiune, sa nu incercam sa o scoatem de sub examinare. Problema credintei copilului mic si a transmiterii pacatului stramosesc sunt cazuri particulare al acestei teze generale. Va revine misiunea sa intemeiati pe Scriptura teza generala a netransmisibilitatii credintei , pentru ca Dumneavoastra sunteti cel protesteaza si ii revine protestatarului sarcina sa arate de ce protesteaza. Ortodoxul si catolicul nu protesteaza impotriva nimanui, el nu are a se justifica pentru credinta sa, cu atit mai putin in fata unui NP.