În prealabil postat de maya_m

As fi vrut sa gasesc mai demult acest forum pt ca am nevoie de parerile mai multor persoane in legatura cu situatia prin care trec,pt a descoperi unde este problema.Am aproape 28 de ani, sunt necasatorita.Nu am avut niciodata vreun prieten, mama si bunica mi-au interzis acest lucru pe motiv ca toate fetele care au prieten sunt C****(prin analogie si eu as fi fost la fel) si ca in casa lor trebuie sa fac asa cum dicteaza ele (ele fiind atotstiutoare, "calitate" capatata in urma experientei de viata).In ultimii 10 ani ele au "colaborat" in a ma descuraja sa fac vreun pas in acest sens.S-au iscat certuri violente destul de dese care se incheiau de fiecare data cu vorbe grele si lacrimi.Eram buna doar de invatat, facut piata, eventual mancare si curatenie;cand era vorba de putina relaxare (adica doar de o iesire la un suc cu prietenele) se lasa de fiecare data cu scandal.Din aceasta cauza nici grup de prietene nu prea am(ori le pierd treptat pe masura ce ele se casatoresc).Nu stiu care ar fi motivul pt care un parinte ( in special mama) nu isi doreste ca propriul copil sa se realizeze si in plan sentimental si pentru care intervine sistematic in ai zdruncina toate planurile de viata,chiar daca ele sunt posibile sau mai greu de indeplinit.Au avut "grija" sa-mi inlature toate sperantele, visele.Am terminat o facultate,un masterat, am un serviciu(chiar daca nu e f bine platit),nu sufar de vreo boala, nu am diformitati fizice, ba unii apropiati au sesizat destule "atuuri".
Din discutiile cu alte persoane(prietene, mame, sotii)am tras concluzia ca mama si bunica au deformat realitatea, inducand in eroare persoanele cu care intra in contact.Oare de ce???De pe la 25 de ani, in urma unor scandaluri monstruase mi-am capatat "libertatea", dar in urma controlului psihic pe care l-au avut asupra mea si a ideilor care mi-au fost inserate in creierasul meu prost de atunci, nu indraznesc sa fac vreun pas.Despre casatorie nici nu poate fi vorba, mama refuza aceasta idee in continuare, afirmand ca doar proastele si C****** se casatoresc(uitand ca ea si bunica sunt/au fost casatorite).Prefera sa scoata in evidenta "avantajele" singuratatii, dezavantajele aducerii pe lume a unui copil in conditiile vitrege actuale, fara sa tina cont de lacrimile care izvorasc brusc la vederea familiilor implinite de pe strada.Ceea ce ma doare foarte tare este ca ele nu recunosc ceea ce au facut si au zis si ca am fost ranita nu de un strain, ci de propria mea familie.Sunt momente cand le urasc, si nu le pot suporta in fata ochilor, iar pentru a nu se mai isca certurile de altadata care m-au secatuit de putere, prefer sa stau departe de ele.Daca ele nu si-au desfasurat viata asa cum si-au inchipuit-o, cine le da dreptul sa se amestece in viata altuia?Cum sa ma gandesc la o viata normala, cu familie, cand propria mama m-a asigurat in nenumarate randuri ca nu-mi ofera nici un sprijin in cresterea eventualului copil?Mai sunt oare mame care se conduc dupa aceleasi idei?Eu una ma consider un rebut pt ca educatia primita nu a contribuit la integrarea mea armonioasa in societate.