Daca ar fi sa privim asa, atunci ar trebui aproape sa nu mai intram in nici o biserica. Dupa parerea mea, ceea ce ne aduce la biserica este inainte de orice, harul preotului. Daca insa acesta are nu-stiu-ce metehne, e foarte greu sa faci abstractie si sa nu te smintesti intr-un fel sau altul.
Si la biserica unde merg eu, sunt doua astfel de probleme, dar una este destul de iritanta. Problema becurilor din policandru sau a beculetelor din usa Sf. Altar nu ma mai deranjeaza demult. Am observat ca in momentul in care urmeaza sa fie stinse lumanarile dupa slujba Parastasului sau a Sf Maslu, se are o grija exagerata ca toate lumanarile sa fie stinse intr-un pahar cu apa, pentru a nu scoate fum, incercandu-se astfel sa se protejeze pictura.
Ceea ce deranjeaza foarte mult este... microfonul. Dascalul de exemplu, are o voce divina, si un potential urias. Nu ar avea nevoie de microfon. Si totusi, el il tine aproape de gura, si oricat ar fi babele de surde, nu se pot plange ca nu au sesizat vreo intonatie anume. La fel si Parintele, care pare foarte ciudat cand citeste Sf Evanghelie, parca ar da recital in studio. Am indraznit cu ceva timp in urma sa-i spun dascalului, dar fara rezultat, deocamdata. O sa-mi fac curaj si o sa mai incerc. Dar, dupa cate vedeti si pe forum, in momentul in care indraznesti sa spui ca ceva este iesit din acel "frumos" acceptat unanim, esti luat la rost, ca cine esti sa judeci si... de ce te bagi.