Acest gen de atac l-am trait si eu, la modul ca ma miram si ma rusinam si eu de ce gandeam (ganduri negative, hule, deznadejde, a judeca pe altul etc.), apoi ma intrebam "hei, ce gandesc! nu e bine!" si ma intrebam, ca oare mintea mea e asa de mizerabila sau e inraurire. Ma luptam sa le indepartez, atat prin respingere cat si prin rugaciuni scurte. Lupta cu gandurile era asa de intensa de aveam senzatia ca parca le auzeau si restul persoanelor din jur.
De lupta asta cu gandurile nu scapa nimeni pana moare, uneori sunt mai aprige, alteori nu.
|