[Eugen7]

În prealabil postat de gabriel 30

Da,cu siguranta ca exista predestinare.Si predestinarii,adica asa cum ti-a fost scris sa te nasti,sa traiesti si sa mori,NU ai cum sa i te opui...
De exemplu,daca cineva se naste orb este mai mult ca sigur ca nu a fost alegerea lui sa se nasca asa,ci a fost o predestinare.Omul respectiv nu are altceva de facut decat sa isi duca crucea pana la capat.Si multe alte cazuri asemanatoare. ...
.

E aberant ce spui. Hristos si Sfanta Scriptura si bieninteles invatatura crestina ortodoxa spune altceva:
"1. Şi trecând Iisus, a văzut un om orb din naştere.
2. Şi ucenicii Lui L-au întrebat, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit; acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb?
3. Iisus a răspuns: Nici el n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. " Ioan 9,1-3.

Daca spui ca esti ortodox citeste te rog comentariul Sfantului Chiril al Alexandriei la Evanghelia Dupa Ioan (pag 459-460).

"Spusa aceasta este greu de explicat şi foarte nelămurită şi de aceea nu e un lucru
neînţelept a trece peste ea din pricina greutăţii de-a o înţelege. Dar ca nu cumva, nerezolvând nişte păreri iudaice, să laşi o tulburare înrudită cu a acelora, ca o rădăcină veninoasă odrăslită din ele, după cuvântul lui Pavel (Evr. 12, 15), căci ar putea bănui unii că trupurile oamenilor au fost chemate ca să se arate în ele lucrurile lui Dumnezeu, e de trebuinţă să spunem câteva cuvinte şi spre respingerea unor vătămări ce provin din ele şi să nu îngăduim nici o pătrundere a unor cugetări rătăcite. Că Dumnezeu nu adaugă fiilor păcatele părinţilor, dacă nu sunt părtaşi relelor purtări ale acelora, şi că nici încorporarea sufletului nu provine din păcate de mai înainte , am dovedit-o mai sus. Hristos le-a respins într-un mod iscusit ca absurde pe amândouă, de vreme ce Dumnezeu cunoaşte toate, sau, mai degrabă, de vreme ce este El însuşi Vistiernicul tuturor lucrurilor noastre şi Dăruitorul celor cuvenite sau datorate tuturor. Căci, spunând că orbul n-a păcătuit şi deci nu suferă orbirea pentru aceasta, respinge ca un lucru nebunesc a se socoti sufletul omului vinovat de păcate anterioare trupului. Iar spunând clar că nici părinţii n-au păcătuit, respinge şi părerea nebună a iudeilor. Învăţând deci pe ucenici cât era nevoie să ştie, prin respingerea acelor păreri, arătată de noi adineauri, şi dăruindu-le lor atât cât era necesar omului spre cunoştinţă, şi nimic mai mult, adaugă limpede că pricina pentru care s-a născut acela orb nu poate fi găsită în nici un păcat anterior, atribuind numai firii dumnezeieşti cunoştinţa şi iconomia tuturor acestora.

Dar în chip foarte folositor dă şi un alt răspuns: „Ci ca să se arate lucrurile lui
Dumnezeu în el.” Dar va zice cineva: Oare ne dă prin acestea Domnul ca o dogmă că se
întâmplă trupurilor oamenilor să pătimească numai ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu
în ele? Mie mi se pare că e cu totul prosteşte să cugete cineva astfel. Căci nu spune acestea ca o dogmă, cum ar putea socoti cineva. Căci unora li se întâmplă să sufere din pricina păcatelor, aflăm de multe ori din Sfintele Scripturi. Fiindcă Pavel scrie clar
către cei ce îndrăznesc să se apropie de sfântul altar cu picioarele nespălate şi să se atingă cu mâna întinsă şi neevlavioasă de Cina tainică: „De aceea sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi mor destui. Căci dacă ne-am judeca noi pe noi înşine, n-am fi
judecaţi. Iar judecaţi fiind de Domnul, suntem certaţi, ca să nu fim osândiţi împreună
cu lumea” (I Cor. 11, 30-32). ...

Dar ca nu cumva, tăcând cu totul, să-i provoace să întrebe iarăşi, ca să se apere de aceasta, zice în forma unui răspuns datorat: „ci ca să se arate lucrurile lui Dumnezeu întru el.” Prin aceasta spune într-un cuvânt mai simplu:Nu s-a născut acest om orb pentru păcatele lui sau ale părinţilor, dar, deoarece i s-a întâmplat să pătimească aceasta, e cu putinţă ca şi în el să se slăvească Dumnezeu. Căci, odată ce printr-o lucrare de sus e eliberat de boala ce-l necăjeşte şi-l chinuieşte, cine nu va admira pe Doctor? Cine nu va vedea în el puterea Celui ce l-a vindecat? Acest înţeles socotesc că se află în spusa de faţă. Dar cei înţelegători pot descoperi şi lucruri mai desăvârşite. Iar deoarece unii socotesc că au un motiv de sfadă în spusa că omul s-a născut orb ca să se slăvească Hristos în el, le vom spune iarăşi: Oare numai acela era orb din naştere în toată Iudeea în vremea venirii Mântuitorului nostru, şi nici un altul? Socotesc că vor recunoaşte, fără voie, că erau din aceştia o mulţime greu de numărat în toată ţara. Cum deci numai unuia singur sau unui alt mic număr Şi-a arătat Hristos bunătatea Lui?"

CONCLUZIE: Orice marturiseste crestinismul ortodox nu se abate de la invatatura Sfintilor Parinti! (care spune clar ca nu exista predestinare, adica omul prin libertatea ratiunii este singurul care decide pentru faptele lui si nu Dumnezeu. daca nu ar fi liber sa aleaga intre bine si rau omul nu ar putea fi nici judecat si nici rasplatit corespunzator - cu rai sau cu iad - pentru alegerea lui, vazut in fapte nu in cuvinte).