Citat:
În prealabil postat de cristian67
A murit Parintele si ne-au sunat de la Sinaia maicile, sa mergem la înmormântare. Am stat noaptea în genunchi, lânga sicriu. La unu noaptea am simtit un miros de smirna care mi-a intrat prin nas, prin ochi, prin toate. M-am speriat, am întrebat pe o maica. „Aici s-a întâmplat ceva“, a zis. „Ti-a dat parintele binecuvântarea“. Noi n-am dormit un an si opt luni, pâna am ajuns la înmormântare la parintele. Din ceasul acela ne-am linistit. L-a dus, l-a înmormântat, si când sa traga pamânt pe sicriu, ieseau aburii ca de la un canal cu apa fierbinte: era smirna si tamâie. Toata lumea s-a umplut de smirna si tamâie. Si atunci parintele Daniil a zis: „Nu stiu daca stiti pe cine am înmormântat. Am avut un om care umbla prin vazduh si vorbea cu îngerii. Un om sfânt pe care l-am avut noi pe pamânt“.
Atunci toata lumea s-a mirat. Mi-a ramas în haina, un an de zile, mirosul de smirna si de tamâie. În dreptul mormântului, pe un copac mare, s-a format Sfanta Cruce, care arata tot puterea dumnealui si semne pe care sa le vada lumea si sa le înteleaga. Kiralina nu ai spus ca ceea ce am citat eu din sf.Maxim e de 2 lei?
|
Ai fost la inmormantarea parintelui Arsenie Boca? Mare dar si binecuvantare! Eu, cand am aflat ca a existat un asemenea om si nu am aflat de el, nu am stiut sa-l caut, trecand mereu pe langa el, am plans greu. Pentru anumite lucruri era prea tarziu. Pentru altele, nicicand nu e prea tarziu.
Cand am fost la Prislop, ma uitam prin multimea de oameni zicandu-mi: aici trebuie sa fie si fagarasenii parintelui, oamenii aceia simpli cu sufletul senin modelat de parintele, daca as fi atins un asemenea om, aveam senzatia ca as fi atins putin pe parintele, lucrarea lui, dar cum as fi putut sa trag pe cineva de maneca si sa intreb:"dumneata l-ai cunoscut pe parinte?". Ma uitam cu jind la ei, cei imbracati in straiele specifice zonei fagarasului, muntenii. ...Am stat la slujba de pomenire, apoi ne-am pregatir de plecare acasa...
Am intrat in biserica sa ne inchinam la plecare spre casa. S-a iscat invalmaseala... apoi o femeie micuta cu fata alba si ochi luminosi, din spatele meu, ma aproba in ceea ce zisesem apoi ma intreaba de unde sunt.Ii spun. dansa imi zice mai departe, fara ca eu sa o fi intrebat: "eu sunt din Fagaras, eu l-am cunoscut pe parintele. Cum iti spunea parintele, asa gaseai cand ajungeai acasa." N-am mai putut sa zic nimic, am ramas muta de uimire. Bunul parinte mi-a auzit dorinta, si daca mie, atat de pacatoasa si nevrednica, mi-a implinit-o, cat ajutor primesc cei vrednici!