[doctor_faustus]

Propuneri


După aceste concluzii şi aprecieri ale "Conferinţei teologice inter-ortodoxe", s-au formulat următoarele propuneri:

1. În măsura în care este universal mărturisit, după mai bine de un secol de participare a Bisericii la "Consiliul Mondial al Bisericilor" şi la dialogurile inter-creştine şi inter-religioase, în termeni care nivelează diferenţele inter-confesionale şi fac toate religiile egale, că o astfel de participare este nefolositoare şi păbugitoare, se propune ca Bisericile autocefale rămase să se retragă de asemenea din "Consiliul Mondial al Bisericii" şi să pună capăt acestui fel de dialoguri. Pentru aceasta, o decizie pan-ortodoxă nu este necesară, de vreme ce hotărârea de început de participare a fost luată separat. Singurul dialog care poate fi îndreptăţit de Evanghelie şi de Tradiţia Patristică este acela de a răspunde întrebărilor puse de acei heterodocşi şi persoane de alte religie care se apropie de bună voie pentru a afla mântuirea: "Ce trebuie să fac ca să mă mântuiesc?"[11] sau "Ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?"[12]

2. Bisericile Ortodoxe, şi mai ales Biserica Constantinopolului, care este prima în cinste şi întâietate, să-şi revadă şi să-şi reconsidere relaţiile cu papismul, pe care toţi Sfinţii Părinţi, de la Sfântul Fotie cel Mare, Sfântul Grigorie Palama, Sfântul Marcu al Efesului, Părinţi colivazi (Sfântul Nicodim Aghioritul, Sfântul Atanasie din Paros, Sfântul Macarie din Corint) până la, inclusiv, Sfântul Nectarie din Eghina şi Părintele Iustin Popovici, l-au considerat eretic şi nu "biserică soră."

3. Să fie respectate canoanele Bisericii care opresc rugăciunea în comun cu heterodocşii în general, în orice situaţi, şi nu doar în rugăciunea euharistică, după cum s-a sugerat de curând.

4. Să fie trimis un apel Bisericilor Ortodoxe care nu au consimţit, până acum, să-l primească pe papă în vizită în ţările lor, să rămână tari în această hotărâre. Poate cineva să-şi închipuie pe vreunul dintre Sfinţii Părinţi organizând recepţii pentru a-l cinsti şi îmbrăţişa pe Arie, Nestorie, Eutihie, etc.? De asemenea, să fie ştearsă inacceptabila înregistrare din calendarul Bisericii Greciei care consemnează vizita papei ca un mare eveniment istoric; să fie prevenită orice încercare de întoarcere şi repetare a unei asemenea vizite în viitor.

5. Să fie cercetată chestiunea inter-comuniunii Patriarhie Antiohiei cu monofiziţii [iacobiţi sirieni], cât şi recunoaşterea anumitor taine a acestor eretici [monofiziţi copţi] de către Patriarhia Alexandriei. Să se aplice principiul canonic potrivit căruia "cel ce se împărtăşeşte cu cei excomunicaţi este de asemenea excomunicat."

6. Să fie întărit şi încurajat dialogul intra-bisericesc (între ortodocşi) în duhul sinodalităţii, şi să nu fie mărginit doar la episcopi. Este, cel puţin vrednic de plâns faptul că dialogul cu diferiţi eretici şi cu ne-creştini este urmărit, în timp ce vederile de alte părere ale fraţilor de credinţă, care sunt defăimaţi drept fanatici, sunt respinse.

7. Să fie descurajate şi oprite schimbările şi inovaţiile liturgice, de vreme ce ele constituie o aplicare a principiilor ecumenismului, ale cărui scopuri sunt înfăptuirea unei închinări (unui cult) ne-dogmatic, care să uşureze primirea ereziei. Mai mult, bogăţia liturgică a Bisericii Ortodoxe nu aparţine nici unei Biserici locale. Ea este expresia vieţii Bisericii de-a lungul veacurilor, şi trebui păzită ca lumina ochilor.

8. Să li se prezinte clar conducătorilor bisericeşti de pretutindeni că, în cazul în care continuă să participe şi să sprijine pan-erezia ecumenismului - atât inter-creştin cât şi inter-religios - calea obligatorie, mântuitoare, canonică şi patristică a credincioşilor, clerici şi mireni, este aceea a excomunicării: în alte cuvinte, oprirea pomenirii episcopilor care sunt corăspunzători şi copărtaşi ereziei şi înşelării. Acesta nu este un recurs la schismă, ci mai degrabă la o mărturisire plăcută lui Dumnezeu, după cum au făcut şi Părinţii cei vechi, dar şi episcopii mărturisitori ai zilelor noastre, precum preţuitul şi respectatul fost Mitropolit al Florinei, Augustin, şi Părinţii din Sfântul Munte (Athos).

9. Să fie proclamat tuturor în sunet de trâmbiţă că ecumenismul şi dialogul necondiţionat cu heterodocşii şi ne-creştinii nu sunt de folos, ci vătămătoare, şi astfel nu o faptă a dragostei, ci doar a unui fel lumesc de a gândi; acestea sunt relaţii convenţionale, care nu au scopuri duhovniceşti, ci interese personale. Ele tocesc şi pătează phronema (mintea, gândirea) ortodoxă, prin amestecări şi confuzii, şi astfel fac rău credincioşilor, de vreme ce fără puritatea dogmelor, chiar şi în chestiunile de mai mică însemnătate, nimeni nu se poate mântui. Pentru ne-creştini şi heterodocşi, ele închid poarta mântuirii, împiedicându-i pe cei dintâi să-L vadă pe Hristos drept singura cale spre mântuire, şi oprindu-i pe cei din urmă de la a vedea Biserica Ortodoxă drept arca mântuirii, drept singura Biserică. Dumnezeu, în dragostea lui nemărginită pentru omenire şi pentru lume, vrea mântuirea fiecărui om. Dimpotrivă, diavolul, care este duşmanul mântuirii, luptă împotriva omului în tot felul din invidie şi ură.