Este ingrozitor sa ajungi in situatia de-a nu dormi,viata inseamna somn,inainte de toate,fara acesta nu mai poti face nimic,dar absolut NIMIC.Si eu am trecut prin insomnii ingrozitoare,in timpul sarcinii si periodic,dupa aceasta.ESTE INGROZITOR! Dar am incercat pe cat posibil sa nu-mi pierd cumpatul,AM LUPTAT ENORM DE MULT,si de asemeni,familia nu mi-a fost alaturi...considerau ca acesta reprezinta un moft,ca stiti cum este,omul satul nu-l intelege pe cel flamand.Am incercat sa pun aceasta situatie pe seama slabirii sistemului neuro-vegetativ din timpul sarcinii,m-am motivat in fel si chip,numai nu am invocat o posibila afectiune psihica,chiar daca acesta este cel mai elocvent simptom al problemelor psihologice la un om.Nu am mers la doctori,m-a intrigat totdeauna faptul ca oamenii cu afectiuni psihice raman la fel,chiar daca merg sistematic la doctori,si unii chiar devin dependenti de pastile.Insa,intr-adevar,in cazul prietenului tau,este o nevoie vitala de interventia psihiatrului,de o ameliorare rapida prin tratament,aflandu-se intr-o situatie atat de grava,este nevoie de inducerea linistii prin tratament,chiar daca aceasta nu reprezinta decat o acoperire a situatiei reale.Dupa cum au spus si alte persoane aici pe forum,biserica nu-l poate ajuta atata timp cat el nu poate percepe nimic din jur asa cum trebuie,si trupul atat de epuizat,nu poti scoate pocainta dintr-un suflet secat de energie,dar poate sa-l ajute si rugaciunea celor care tin la aceasta fiinta...valoroasa,de altfel.
Nu mi-am inchipuit ca poate sa afecteze atat de tare asocierea cu anumite secte religioase,sau chiar si a unor practici(am auzit si in yoga astfel de situatii,chiar daca in mod paradoxal,ea te ajuta la echilibrarea energiei din organism...cica!)
Sau poate starea prietenului tau prezinta o forma de posedare reala,forma pe care noi nu o putem percepe ca venind direct de la o putere malefica.Nu stiu,un lucru este cert acest om are nevoie de ajutor,o nevoie imediata!Pacat ca oamenii pot ajunge si in stadii atat de neputincioase,stadii mai periculoase decat multe alte boli,pentru in acest fel se poate pierde intreaga fiinta,nu doar o parte a organismului,creierul este motorul vietii din om.Sincer,cel mai mare ajutor care i se poate oferi,este vointa si lupta de sine...dar,acum nu-i ramane decat sa se lase ajutat din toate partile,si un atasament sincer ca al tau il poate salva.Este dureros,ca mergand sistematic la psihiatru,si eventual suportand sistematic internari in spital de specialitate,acest im pierde increderea celor din jur,si astfel poate incepe un incet dar sigur,drum al marginalizarii acestui de catre societate,si nu in ultimul rand de catre familie.
Cand am suferit astfel de probleme,exclus insa mintea disociata,cu toate ca se stie ca un creier nehranit(in timpul somnului creierul se hraneste cu vitamine)poate delira cu usurinte,asa cum este si la deshidratarea severa.Nu pot sa spun ca nu ma aflam in fenomenul gandurilor tot mai negativiste si-ntr-o deznadejde ingrozitoare,insa am luptat cat am putut eu,cu gandul ca am un copil de crescut,copil care inseamna totul pentru mine.Ma durea cand vedeam ca ceilalti nu ma-nteleg,dar poate acest lucru m-a si ajutat,fiindca considerandu-ma cei din jur perfect sanatoasa,am incercat sa intru in pielea celei sanatoase,care eram considerata,sa uit de situatia care-mi domina sufletul si trupul,si astfel,in timp,chiar sa ma simt sanatoasa,si sa cred acest lucru.Cred ca oamenii bolnavi gresesc mult cand asteapta compatimire din jur,acest lucru nu fac decat sa le adanceasca boala,si sa-i faca sa se compatimeasca pe sine continuu,fara vre-un rezultat benefic,dar bine-nteles,ajuta sptijinul si intelegerea din partea familiei sau a celor carora le pasa de ei.
Nicole_Agenna,cred ca am scris prea mult fara sa te ajut cu ceva,te rog sa ma ierti,insa din pacate acel prieten al tau trabuie ajutat cat mai repede,si cu forta daca se poate,ca sa poata iesi din starea in care este,macar sa inceapa sa se odihneasca si astfel poate sa gandeasca mai limpede asupra situatiei in care se afla.Trebuie descoperita,in timp,si radacina problemei care s-a napustit asupra lui,pentru a putea fi taiata,sau macar inteleasa si reparata,chiar daca aparent nu se intrezareste nici o speranta,omul are o forta extraordinara de vindecare,o forta inconstienta,lucru de care trebuie sa tinem seama.Se spune ca celula nervoasa nu se reface,asa este,celula propriuzisa nu se reface,dar creierul ramifica alte noi cai si celule care iau locul si menirea celei distruse...deci se reface!Si ai grija,este nevoie si de biserica,poate ca doctorii sa nu-i dea de capat problemei lui,dar biserics DA,sa nu uitam ca nu doreste sa se apropie de icoane,deci este o teama ajunsa la rangul de psihoza,sau un fenomen influientat de o putere malefica...nu se stie,omul va ramane un tot complex de viata si traire.
|