[tricesimusquintus]

În prealabil postat de licorcrist

Corolarul era ca ortodocsii trebuie sa lase pruncii nebotezati, avind incredere in Dumnezeu ca poate ii va mintui el.

Nu doresc şi nici nu am abilitatea să dau directive ortodocşilor, are cine s-o facă.

În prealabil postat de licorcrist

Nu ma provoca, te rog, iti scot iarasi teza aceea si iti fac un tabel cu toate raspunsurile de "exit" pe care le-ai incercat, si nu o sa iti placa.

Aţi trecut la ameninţări... s-au terminat argumentele?

În prealabil postat de licorcrist

Intrebare: acest principiu cum ca Biblia se interpreteaza pe ea insasi, de unde il iei? Din Biblie?

Răspuns: Da, din Biblie.
"Cercetaţi cartea Domnului şi citiţi, că nimic din acestea nu lipseşte. Căci gura Domnului a poruncit şi suflarea Lui le-a adunat." (Isaia 34,16)

"Căci tav latav, tav latav, cav lacav, cav lacav, zeher sam, zeher sam, (poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, regulă peste regulă, regulă peste regulă, când pe aici, când pe acolo!)" (Isaia 28,10)

"Pe care le şi grăim, dar nu în cuvinte învăţate din înţelepciunea omenească, ci în cuvinte învăţate de la Duhul Sfânt, lămurind lucruri duhovniceşti oamenilor duhovniceşti." (1 Cor 2,13)

În prealabil postat de licorcrist

Eu nu am respins nici nu am afirmat acest principiu. Nu va grabiti sa spuneti ca eu l-am respins din cauza propriilor prejudecati.

Am făcut o presupunere pe baza atitudinii dvs. vis a vis de Luther-cel care a formulat principiul respectiv. E adevărat m-am grăbit (deşi presupunerea a fost corectă), şi-mi cer scuze.

În prealabil postat de licorcrist

Va repeziti, nu aveti pregatire la sesizarea presupozitiilor din spatele unei teze.

E adevărat, nu am pregătire teologică.

În prealabil postat de licorcrist

va voi arata ca Biblia NU se interpreteaza pe ea insasi, si ca este nevoie de interpretarea livrata de un om mai inaintat in ale credintei si, uneori, chiar de Hristos insusi.

Dar interpretarea celor mai "înaintaţi în ale credinţei" (Iisus şi sfinţii apostoli) nu se găseşte chiar în Scriptură? Q.E.D.

În prealabil postat de licorcrist

Alta intrebare: daca acceptam principiul acesta al inerpretarii Bibliei prin ea insasi (insa asta nu te scuteste sa raspunzi la prima intrebare), de ce apare pluralitatea interpretarilor in protestantismul si neoprotestantismul care il accepta? Chiar la cel care afirma ca Biblia se interpreteaza singura exista o multime de culte si separatii. Inseamna ca cei care cred in acest principiu chiar au o problema! Explica-mi cum se impaca principiul asta cu puzderia de culte neoprotestante si atunci mai vorbim.

Folosiţi (dumneavoastră, ortodocşii) des acest argument, însă este subiectiv. Chiar dacă există "puzderie" de culte neoprotestante, în linii mari interpretarea Scripturii este unitară (diferenţele sunt nesemnificative). Diferenţele mari apar între cultele neoprotestante şi cele ce neagă principiul respectiv, acest lucru ar trebui să vă dea de gândit.

În prealabil postat de licorcrist

Biserica, atit ortodoxa, cit si catolica, a sustinut cu alte argumente biblice

Am remarcat.

În prealabil postat de licorcrist

decit cele trei citate din Iezechiel

Patru.

În prealabil postat de licorcrist

ca Dumnezeu opereaza asupra unor oameni la rugaciunea altor oameni, credinciosi. Iisus insusi a operat miracole asupra unor oameni vazind credinta altora. George.marian v-a dat destule citate, dar vad ca nu le observati.

Să fim bine înţeleşi: nu era vorba de "operare asupra oamenilor" datorită rugăciunilor altora, ci de "transmisibilitatea credinţei" (mai corect schimbarea destinului veşnic prin rugăciunile/faptele altora). Sesizaţi diferenţa între a-l vindeca ori chiar a-l învia pe cineva din prima moarte (care e un somn oricât aţi nega asta) şi a-l scoate din Iad (ori a-l trimite în Rai)?

În prealabil postat de licorcrist

Din perspectiva Bisericii adevarate a lui Hristos, care este Biserica celor 7 sinoade Ecumenice, credinta unui om poate avea efecte asupra altuia si unul din aceste efecte se manifesta la botez (nasul marturiseste pentru copil).

Din perspectiva Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea, garantul celui botezat este Hristos. Cam riscantă delegarea naşului pentru un act cu consecinţe veşnice. Ce se alege de destinul pruncului dacă naşul în ciuda aparenţelor nu are credinţa (şi roadele credinţei) potrivită. Sunt atâţia naşi de a căror credinţă s-a ales praful, ce fel de credinţă "au transmis" aceştia?

În prealabil postat de licorcrist

Ca principiu general, ar fi bine ca atunci cind argumentati o teza sa incercati sa oferiti citate din Noul Testament. Cred ca stiti de ce: abia prin intruparea, moartea si Invierea Mintuitorului se lamureste tot Vechiul Testament si toate sensurile lui. Vechiul Testament nu poate functiona ca norma de interpretare pentru Noul.

Ca principiu general, ar fi bine să nu aruncăm la coş Vechiul Testament, căci "Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate" (2 Tim.3,16), spre ironia sfatului dvs. acea "toată Scriptura" este chiar [şi] Vechiul Testament

În prealabil postat de licorcrist

Va dau un exemplu care arata limita Vechiului Testament: "Blestemat este înaintea Domnului tot cel spînzurat pe lemn» (Deuteronom XXI, 23). Noul: "Hristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se pentru noi blestem; pentru că scris este: "Blestemat este tot cel spânzurat pe lemn" (Galateni, 4,13) si "Căci cuvântul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu" (1 Corinteni, 1, 18).

Iarăşi îmi livraţi un exemplu contrar a ceea ce doriţi să demonstraţi. "Limita" este de natură umană, textul veterotestamentar poate avea valoare profetică întregind astfel interpretarea. [contra] Exemplu: şarpele de aramă.

În prealabil postat de licorcrist

Tare interpretarea insa rateaza esentialul: credinta femeii credincioase face ca sotul necredincios sa se sfinteasca.

Fondul acestei enunţări e fără îndoială temerea din inima unor credincioşi ai căror soţi nu erau creştini, că ar rezulta întinare sau murdărie din rămânerea în legătură intimă de căsătorie cu necredincioşii. Apostolul Pavel nu vrea să spună că soţul necredincios sau soţia necredincioasă s-ar face sfinţi sau ar fi convertiţi la creştinism, numai prin continuarea convieţuirii matrimoniale cu un creştin, sau că necredinciosul ar ajunge ca treptat să fie înclinat faţă de creştinism, observând efectul lui asupra tovarăşului său. Lucrul acesta el îl tratează mai târziu (1 Cor.7,16). El vorbeşte aici despre o stare care exista de îndată ce o parte a căsătoriei devenea creştin, nu de ceva care urma să se dezvolte în viitor. „Sfinţit”, deci, descrie doar starea care nu întinează. Partenerul care nu crede e sfinţit în legătură cu chestiunea oportunităţii ca păgânii şi creştinii să trăiască laolaltă în căsătorie. Dacă căsătoria este legală şi e recunoscută ca atare de Biserică, cei doi sunt prin legătura căsătoriei, un trup şi sunt indisolubil uniţi. Acesta fiind cazul, e potrivit ca ei să trăiască laolaltă. Nu e nevoie de divorţ. Acesta este esenţialul "ratat" de mine. Esenţialul ratat de dvs. este faptul că credinţa soţiei/soţului nu se transmite soţului/soţiei, interpretarea rămânând corectă şi "tare".

În prealabil postat de licorcrist

Hai sa nu ne atacam reciproc

Nu era atac, erau pur şi simplu constatări făcute de ortodocşi (unele făcute chiar pe acest forum).

În prealabil postat de licorcrist

ca pot lovi mai tare decit credeti in asa-zisa libertate care exista in cultul adventist fata de interpretarile oficiale livrate de traditia adventista a interpretarilor "corecte" ale Scripturii.

Asta cum s-o iau, ca atac sau doar ca simplă ameninţare?

În prealabil postat de licorcrist

Cunosc personal un caz de vizita a "fratilor" la casa unei nou convertite la adventism care facea toamna vin. Il facea sa il comercializeze, femeia nu bea deloc. A primit vizita a doi trimisi ai comunitatii sa o sermoneze ca nu cumva sa faca vin, ca se pune rau cu comunitatea. Si nu a fost o vizita de curtoazie, pentru ca nou convertita considera aspectul asta neesential pentru relatia ei cu Domnul.

Aham, deci nu "puteţi lovi tare", ci chiar o faceţi. "Tare"- după opinia dvs. Ei bine aflaţi că în ce priveşte alcoolul şi drogurile, consumul, producerea şi/sau comercializarea acestora constituie motiv pentruz retragerea calităţii de membru la adventişti.