Citat:
|
În prealabil postat de Codreanu
Eu cred ca nu conteaza daca face minuni sau nu, evenimentul ar trebui ignorat.
|
Si daca este ignorat, efectele fenomenului exista, si a nu tine seama de ele reprezinta, iertata fie-mi expresia, reprezinta o dovada de ignoranta, si spune sfantul Irineu, trei sunt ucigasii sufletului:lenea, uitarea si ignoranta! In fapt icoana ortodoxa reprezinta un loc al prezentei harice, ea este expresia originii divine a sufletului omenesc si reprezinta chintesesnta virtutilor si a trairii omului la cote transcendente, sfinte si sfintitoare, in Duhul datator de viata, in Duhul Sfant. Sa nu uitam ca prima icoana nu a fost facuta de mana omeneasca, ci energiile divine, harice, au imprimat pe stergarul Veronichii, (Maica Serafila), chipul Mantuitorului. Sau icoana lui Avgar al Edesei. Asadar, in fragila materie a icoanei, harul este acela care lucreaza. Orice icoana, te proiecteaza peste timp, in vesnicia dumnezeirii, a Lui Mesia si a Sfintei Treimi sau in cea daruita, ingerilor, sfintilor si Maicii Domnului. Asadar credinta fiind transcendenta, icoanele plang intradevar, icoanele sufletului fiecaruia din noi, pentru ca suntem creaturi ale Lui Dumnezeu, si facute inca dupa Chipul si Asemanarea Sa.
Pe de alta parte ceea ce bine a subliniat parintele profesor, care este cu adevarat credincios, este faptul ca numai ceea ce este sfat, nu numai sfintit, devine penetrabil Puterii si actiunii Duhului Sfant. Astfel in ortodoxie, minunile, profetiile si alte manifestari care par a dezminti legile naturale obisnuite, sunt privite cu mare atentie si necesita o mare putere de de discernamant si lucrare, tocmai datorita posibilelor viclenii si ispite care s-ar putea strecura, inclusiv posibilitatea manipularii gresite intr-un sens sau in altul. Pe de alta parte, tanarul preot care a catalizat fortele oamenilor in sens constructiv creator, a facut foarte bine ceea ce a facut! In ambele cazuri insa ceea ce este de la Dumnezeu, este CALEA DREPTEI CHIBZUINTE SI A ECHILIBRULUI, ADICA ACEEA DE A NU SE exagera. A nu se face abuz fie de credinta, fie de ingaduinta, fie de ignoranta.