Citat:
În prealabil postat de Elena2004
V-am citit cuvintele si m-am ingrozit,pentru ca stiu ca am pacatuit foarte mult in fat lui D-zeu.Traiesc de 11 in ani desfranare cu sotul meu si avem si o fetita.Sincer va spun ca acum cand va scriu plang si sufletul mau e plin de durere pentru ca numai D-zeu stie ce este in sufletul meu.Imi doresc atat de mult sa fiu mireasa si sa fac obiceiurile crestinesti,dar de cate ori discutam despre asta ajungem sa ne certam.Nu stiu ce se intampladar de fiecare data ne impiedica ceva,defapt ma impiedica pt ca eu sunt cea care nu e multumita,imi este frica de ce ar urma dupa pt ca nu cred ca mai insemn nimic pt el.Simt nevoia sa vb cu cineva,un om care sa nu ma judece,doar sa-mi dea niste sfaturi.La 5 ani dupa ce ne-am casatorit am ramas insarcinata,un copil dorit de amandoi!Mai tr dupa nasterea fetei incet,incet,casnicia noastra a inceput sa scartaie,a inceput sa fie agresiv cu mine...of Doamne parca vad momentele acelea pe care le-am lasat demult in urma..parca vad cand venea acasa si nu-i convenea nimic,ma batea si imi vb urat.Brusc toata dragostea noastra,toate promisiunile si visurile pe care le-am avut se transformase in ura.Uneori nu tinea cont ca aveam copilul in brate si ma lovea fara mila.Apoi am aflat motivul pt care se purta asa,avea pe altcineva,era proaspat indragostit,si eu devenisem ratusca cea urata.In sf ,a fost,a trecut,l-am iertat,ne-am impacat......dar din partea mea numai pt copil..... iubirea mea pt el s-ar putea sa mai fi existat daca nu se purta in continuare la fel de urat cu mine.De-atunci a devenit foarte gelos,bolnav de gelozie(tot el),nu ma mai bate dar ma injoseste in ultimul hal.In fiecare seara avem cearta in casa,si acum fata are 6 ani si incepe sa perceapa totul,si nu as vrea ca fata mea sa aiba aceeasi copilarie ca si mine,si iarasi nu mia-sdori sa duca dorul de tata.Pt.ea am suferit atat.Nu stiu ce sa fac,nu-mi doresc decat sa fiu linistita,sa am pace in casa,sa creasca fata in armonie si dragoste,iar eu sa nu mai fiu considerata o ''femeie usoara''.Ma rog la D-zeu in sufletul meu,pt ca la biserica sau sa tin post nu pot,nu sunt lasata in pace de el(stiti voi chestia aia cu curetenia trupului)De multa ori cand sunt sarbatori,ma cert cu el si sunt injurata si injosita ca sa nu gresesc in fata lui D-zeu.Daca exista cineva care a trecut prin asa ceva,un preot sau un om cu sufletul bun printre voi va rog dati-mi un sfat,spuneti-mi ce sa fac!Oare merita sa sufar atata pt copil,gresesc in fata lui D-zeu daca ma despart de el?Sau sa merg inainte si sa ne casatorim?
|
Elena,
Am trecut prin acelasi lucru. Traiesc cu un barbat care are facut exact la fel: m-a batut, a vorbit rau cu mine, etc. Eu am crezut ca faceam totul bine, dar el nu era multumit cu mine.
Eu cred ca exista unul sau mai multe motive pentru purtarea lui. De exemplu, asta ca te considera o "femeie usoara" - poate este o chestie despre modul de imbracaminte, felul in care te porti, sau lucru pe care le faci. De exemplu, daca vorbesti cu alti barbati. Eu evit lucrul acesta cat pot. Pentru ca eu cred ca o femeie nu are motiv sa faca asta.
Un alt motiv poate sa fie daca ai facut ceva in trecut. De exemplu: daca ai avut un alt barbat inainte de el, daca l-ai lasat, daca l-ai facut de ras.
Bineinteles trebuie sa ramai pentru binele copilului tau.
Eu stiu ca poate sa fiu foarte greu, asa a fost pentru mine. Dar daca te gandesti la aceste lucruri, si te rogi in fiecare zi, o sa fie mai usor. Macar m-a ajutat pe mine.