legat de inconstientul colectiv, probabil ai dreptate, nu cunosc teoriile enuntate de jung, aia a fost doar impresia pe care mi-a lasat-o ceea ce ai zis tu. insa ramane la stadiul de teorie, chir si exprimarea ta fiind sugestiva in acest sens: "jung considera ca" (citat aproximativ) in loc de "se stie ca". desigur, jung este o personalitate in domeniu, are o anumita credibilitate, dar chiar si asa, o teorie nu poate fi ridicata pur si simplu la rangul de certitudine. totul tine daca vrei sa o accepti sau nu...
"Pt. ca exista oameni care `nebuni` (din pct. tau de vedere) s-au vindecat de `nebunia` lor. Poti sa imi explici asta medical? O sa imi zici ca slujba in sine a dus la confruntarea pacientului cu acele refulari ale inconstientului si a rezultat vindecarea lor..."
exact :P
"Si dincolo de particularitatile individuale, exista asadar un cadru general care poate justifica manifestarea raului in planul subconstientului uman, la fel cum binele se poate manifesta, ducand la vindecarea celui bolnav..."
si ce sunt binele, raul? sunt cele din acceptiunea religioasa? cele din acceptiunea populara? cele din acceptiunea particulara, despre care credem ca ar fi generala? acest cadru despre care vorbesti nu justifica manifestarea raului, ci manifestarea raului particular persoanei respective.
"daca medicina nu reuseste sa formuleze in mod clar un diagnostic, tocmai datorita particularitatii cazului in sine, posibilitatea ca acel caz sa fie de alta natura decat medicala creste considerabil. Si daca mai am si ceva vindecati, posibilitatea devine certitudine"
medicina nu poate explica totul inca. dar gandeste-te, ceea ce ai zis are diferite semnificatii in raport cu perioada de timp la care ne referim. astfel, daca ai fi zis acest lucru acum cateva mii de ani, ar fi insemnat ca orice disfunctie mentala ar fi fost de fapt un caz de posesiune. daca ai zice asta peste cateva sute de ani, poate ti s-ar raspunde ca nu mai sunt cazuri de ambiguitate. teoria ta este una relativa, si deci nu cred ca poate fi vorba de o certitudine. ramane o posibilitate.
posesiunea, nereprezentand o certitudine, nu se poate afirma cu siguranta ca este o realitate. ci o posibilitate. si atunci, totul se reduce la concluzia din primul paragraf al acestui post: poti sa o accepti, sau poti sa nu o accepti...
eu cunosc opinia ta, tu cunosti opinia mea :)
|