CIP-urile sunt departe de a-mi ocupa mintea, iar in manastiri cu atat mai putin se discuta acest subiect. La cati trec zilnic prin fata Parintelui Ciprian, ar fi culmea sa discute problema cip-urilor. Cine merge la duhovnic, o face in ideea de a se curata de trecut, nu din teama fata de viitorul acestei lumi.
In mintea multora dintre oameni se pare ca s-a cuibarit o teama lipsita de temei (pentru un credincios), iar asta mai ales fiindca el nu este informat. Iar informatia nu i se da in mod intentionat, tocmai fiindca e mai usor sa manipulezi o multime de ignoranti, decat o mana de persoane bine-informate.
CIP-ul in sine, nu are nici o putere. La fel cum e un calculator fata de mintea unui om. Calculatorul este de mii de ori mai destept decat omul, dar nu are discernamant propriu, nu are instinct, nu are nimic ce tine de viata si creatie divina. Ca atare cip-ul nu ne poate afecta decat in masura in care noi apelam la "binefacerile" lui. Altfel este un simplu obiect de decor. CIP-ul devine (si a devenit deja pentru multi) periculos in momentul in care ti se pare ca iti ofera confort si bogatie. Cunosc foarte multe cazuri in care oamenii s-au lasat momiti de oferte bancare, au facut imprumuturi uriase imaginandu-si afaceri profitabile si durabile. Au garantat cu casele lor, cu casele parintilor, ale rudelor, ale prietenilor. Iar acum a venit declinul si sunt ingroziti. Sunt scosi in strada fara mila, iar afacerea "infloritoare" s-a dovedit a fi o himera. Cine sa fie de vina, oare?
Imi amintesc de unul dintre acesti "multi", in urma cu mai bine de 10 ani. Era arogant si plin de sine. Avea si o functie destul de sus intr-un partid. "Dom'ne, cand n-ai bani, mirosi a prost, dom'ne. Dar stii cum? De la distanta mirosi a prost!!!" In ziua aceea am fost intors pe dos total, desi omul nu s-a referit la mine, ci el vorbea conform propriei filozofii. Dar m-a durut fiindca nu intelegeam cine face distinctia intelepciunii in raport cu portofelul. Acum iti vine sa-i plangi de mila. Nu mai are nimic. Ii vad de o vreme pe amandoi prin biserici marginase, pe la vecernii (ca la Sf. Liturghie vine multa lume si ei prefera sa pastreze imaginea de "instariti"). De cateva zile banca le-a scos si casa la vanzare...
De aici vine pericolul CIP-urilor. Dar atat timp cat nu vreau sa intru in jocul pervers al compromisului si ma rog Bunului Dumnezeu sa-mi dea puterea si rabdarea sa trec cu bine peste toate, nu cred ca am un motiv de teama de o bucatica de metal, indiferent ce inscriptie poate avea pe ea...
E adevarat ca, locuind intr-o metropola, esti dependent de apa lor, de curentul lor, de gunoiul lor, de soseaua lor, pana si de aerul lor. Cu atat mai multe posibilitati de constrangere, daca nu mai ai posibilitatea sa-ti achiti darile care cresc si cresc si cresc!... Dar daca locuiesti la tara, lipsit de confortul aerului conditionat, bei apa din fantana si la o adica te poti lipsi si de curentul lor electric, te poti sterge cu CIP-ul la fund (in lipsa de hartie igienica) fiindca nu esti coruptibil! Nu am vorbit cu Parintele Ciprian acest aspect, dar sunt convins ca impartaseste acelasi punct de vedere.