[doctor_faustus]

În prealabil postat de georgeval

Pentru Biserica primelor secole Botezul avea mai mult o semnificatie eshatologica, se primea la varsta maturitatii sau in pragul mortii. Dupa secolul IV Botezul a fost oficiat cu precadere in cazul pruncilor ptr ca aria de convertire in randul maturilor scade. Cu toate acestea Botezul are un efect ontologic si un sens soteriologic- fiind necesar pentru mantuire- s-a oficiat chiar si in cazul pruncilor cum frumos indeman Sfantul Grigorie Teologul pe mame: "Daca aveti copii botezatii ca nu cumva rautatea sa creasca in ei."
Amanarea Botezului pentru o anumita varsta inseamna adancirea persoanei in starea pacatului. pacatul este o boala spirituala eu cresc in aceasta boala spirituala, iar luminarea mea in credinta poate fi ingreunata. Eu sunt pentru botezul pruncilor si consider ca botezul la maturitatea accentueaza mai mult un aspect juridic de impacare cu Dumnezeu fara sa se mai aminteasca de aspectul ontologic.

Eu sunt de acord cu botezul copiilor doar în cazurile în care părinţii şi naşii copilului botezat sunt creştini adevărat trăitori, care se angajează foarte serios şi responsabil pentru creşterea şi educarea copilului în viaţă creştină ortodoxă veritabilă, cu multă responsabilitate de la bun început nu doar pentru asigurarea celor materiale şi a educaţiei lumeşti, ci şi pentru o educaţie creştină autentică a copilului, pentru sufletul său; bineînţeles însă că eu consider că respectivului copil, adolescent, tânăr mai apoi îi trebuie acordată şi libertatea de a explora singur chiar şi în lumea spirituală, atunci când va fi pregătit. În cazul celor care nu sunt adevărat creştini şi nu îşi asumă responsabilitatea foarte serioasă pentru iniţierea copilului în viaţa creştină, eu cred că botezul ar trebui amânat şi lucrat de către preot în primul rând la temeinicia creştinismului ortodox practicat de părinţi şi naşi, şi numai după rezolvarea acestor probleme cred că ar fi normal ca să poată fi primit şi copiii lor la botezul creştin ortodox. Nu de alta, dar se observă că în unele cazuri părinţii înşişi nu sunt foarte conştienţi şi responsabili cu privire la aceste lucruri, iar mai târziu lucrurile nefăcute temeinic se transmit şi copiilor şi asta este calea pentru instaurarea unor tradiţii care nu mai au legătură cu sfânta tradiţie a bisericii.

Nu cred că amânarea botezului ar duce în mod necesar la adâncirea persoanei în starea păcatului. Pe de altă parte, există persoane care s-au adâncit şi se adâncesc în starea păcatului chiar şi dacă au primit sfânta taină a botezului, fapt care scoate în evidenţă necesitatea unei lucrări mai asidue şi mai profunde, mai responsabile din partea clerului şi din partea celorlalţi creştini ortodocşi, asupra sufletului persoanei botezate. Cred că este o obligaţie şi o cerinţă de o mare responsabilitate ca în iniţierea şi viaţa creştină să se pună cât mai mult accent pe calitatea iniţierii şi a vieţuirii creştine ortodoxe, iar cantitatea să mai fie lăsată la o parte pentru că se va îngriji Dumnezeu să fie şi cantitate.