Un parinte, vorbind despre calugari, spunea ca atunci cand nu duc o viata dupa voia lui Dumnezeu devin simple ,,cuiere pentru haine monahale". Observatia e valabila si in cazul de fata, caci grija cea mare trebuie s-o purtam pentru suflet.

Sfanta Matrona le invata pe femeile care traiau in mijlocul lumii sa se imbrace modest, decent, dar nu chiar calugareste, nici in negru. Nu lumea trebuie sa vada ca suntem credinciosi si eventual sa ne cinsteasca mai mult decat meritam, ci Dumnezeu. De aceea, cred ca o fusta pana la genunchi sau pana la glezna, o bluza sau o jacheta care sa mai ascunda formele si un batic sau o esarfa pot alcatui o tinuta ideala pentru biserica. La serviciu, femeia crestina trebuie sa comunice eficient, deci imbracamintea poate s-o caracterizeze prin armonie, alegerea culorilor, decenta si chiar prin simplitate si eleganta. Imbracaminte decenta si atat.

Nu cred ca trebuie sa ne preocupam excesiv pentru aspectul exterior, nici chiar in scop religios. ,,Nu barba il face pe filozof."' - spune un proverb latinesc. Dar nici sa ne facem pricina de sminteala pentru cei din jur nu e bine. Deci, pe calea de mijloc, cu Dumnezeu inainte.