http://www.youtube.com/watch?v=qJehEtHPL2s
Dumnezeu să-i îndrume pașii. Nu e târziu pentru întoarcere. Dramele vieții sau ale familiei nu trebuie să fie motive pentru cineva să aleagă calea monahismului. E un fapt simplu: nici măcar la spovedanie nu încerci să-ți găsești justificări pentru păcatele și faptele tale prin alții. Ești singurul și numai singurul responsabil pentru ce faci și la fel, la Iisus Hristos te duci singur.
Ce-ar fi dacă nefericiții în dragostea pentru o femeie ar alege calea mănăstirii?
Iisus Hristos nu e alternativa noastră la răutățile vieții, la necazurile pe care le avem, la viața de păcat până la urmă. Mântuitorul este Calea, Adevărul și Viața. Nu este o altă viață, o altă soluție la viața dusă departe de Hristos (o falsă și diavolească interpretare). Mântuitorul este însăși Viața și mergând pe calea Sa înseamnă să trăim ÎNTRU Hristos, nu cu El (ca o persoană distinctă de noi sau să ne aducem aminte când și când de El). Când vom înțelege cu toții că Adevărul, Calea și Viața sunt Hristos și nu un alt adevăr, o altă cale sau o altă viață, vom ajunge la deplinătatea comuniunii întru Hristos.
Dumnezeu să ne aibe în pază și pe acel fost monah să-l lumineze fiindcă și suferința nu cred că i-a fost mică! Dar ce nu se poate întru Hristos?