În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Da, era obligatoriu să ai serviciu. Dacă nu avea, te săltau şi te băgau la închisoare. Infracţiunea se numea "parazitism social". Salariile erau următoarele: ca femeie de serviciu, primeai 35 de dolari pe lună. Tatăl meu, care era inginer cu vechime şi toate gradele avea 95 de dolari pe lună.


Sigur că îşi puteau lua casă. În felul următor: se depunea o cerere la serviciu, şi, cam după 20 de ani, primeai un contract de închirierie pentru unul din apartamentele din blocurile patriei. 1, 2 sau 3 camere, în funcţie de numărul de copii. Partidul avea reglementări stricte.

Dacă erai inconştient, nu îţi era frică. Daţi un search pe google având cuvântul cheie "Râmaru".

Era ortodoxă. Dacă ar fi fost catolică şi ar fi mers la liturghiile clandestine din biserica ei românească, o săltau şi nu se mai chema "parazitism social", ci "uneltire împotriva orânduirii socialiste". Putea şi să meargă la liturghii romano-catolice, dacă învăţa maghiara, fiindcă cele în română erau interzise. Era o perioadă în care trebuia să înveţi un pic de bulgară ca să înţelegi filmele şi un pic de maghiară ca să spui Crezul duminica la biserică.


Ca şi azi, şi în acea vreme moralitatea era la cote joase. Este foarte adevărat că se mai păstrau nişte aparenţe. Fibra morală a naţiunii, însă, fusese distrusă. Asta, dacă plecăm de la premiza că a existat cândva...