Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir
De-a lungul unei întregi săptămâni premergătoare Paștelui, evreii mâncau numai azime, după cum era prescris (Exodul, cap 9, 10). Prin urmare, este foarte probabil ca la Cina cea de Taină s-a mâncat pânie nedospită. Miel nu s-a mâncat, fiindcă însuși Domnul era Mielul Pascal. Chiar și astăzi, evreii nu mănâncă pâine dospită în acea perioadă, ci acea pască a lor oarecum asemănătoare unei napolitane mai moi și neîndulcite, cu care se pot lua foarte bine ierburile amare din blid, ceea ce ei și fac.
Un răspuns al apologeticii catolice fraților protestanți despre semnificația pascală a patimilor și morții Domnului nostru aici (un episod din ciclul "catolic după Scripturi"):
http://mihaisarbu.wordpress.com/2010...eoprotestanti/ |
Saptamana azimilor, din cate stiu, incepea din seara zilei de 14 Nissan si tinea o saptamana. (
Incepand din seara celei de a paisprezecea zi a lunii intaia si pana'n seara zilei a douazeci si una a aceleiasi luni, veti manca azime - Iesire 12, 18)
Cina cea de Taina nu a fost in saptamana azimilor, drept urmare nu era niciun motiv sa se consume azime.
Dar mie nu mi se pare un punct atat de important, atata timp cat avem sfinti in calendar care se impartaseau cu branza (cum era obiceiul la montanisti) (vezi Sf. Perpetua si Felicitas)