Ce-ar fi ,daca dupa ce citim,sau in prefata unei carti sau a unei lecturi,in care ne sunt prezentate nevointele unui sfant,sa apara o avertizare de genul : Va atentionam sa nu urmati aceste nevointe! Cei care le faceau aveau Duh Sfant!
Fratilor,cartile despre vietile sfintilor ne sunt foarte folositoare,tocmai pentru ca ne indeamna pe fiecare,dupa inima si ravna proprie,sa urmam acele vieti.Eu cred ca acesta este rostul lor,asa cum indemnul de a ne face sfinti se adreseaza tuturor crestinilor: Fiti sfinti asa cum Tatal Meu din ceruri e Sfant!
Ce-ar fi sa spunem ca sfintii care isi jerfeau viata pentru Hristos,o faceau pentru ca aveau Duh Sfant?! Asta ar insemna ca daca noi,cei slabi de acum,am fi pusi in situatia sa ne dam viata pentru Hristos,am spune ca nu suntem pregatiti,ca nu avem Duhul Sfant la noi!
Orice crestin are Duhul Sfant de la botez.Numai ca se lucreaza in el pe masura ravnei si vointei lui !
In vietile sfintilor vedem ca incepeau viata pentru Dumnezeu cu mari infranari,si in primul rand de la mancare si somn!
Intrebarea era,al carei raspuns nu este dat in carti,ci ne se prezinta doar ca fapte,de ce faceau acele lucruri inca de la inceput si de ce le considerau atat de importante?!
|