[andreicozia]

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

S-au deplâns mult ororile războiului. Totuşi văd în el ceva admirabil. E acea Fraternitate pe care pericolul comun o creează între oameni, care-i apropie şi-i uneşte astfel că fiecare contează pe ceilalţi la fel de mult ca pe sine însuşi: e somnul tuturor sub paza unuia singur, oamenii dorm unii lângă alţii; cel mai puternic devenind prin chiar forţa lucrurilor, sfătuitorul şi ocrotitorul celui mai slab.
Războiul pare să ofere un argument acelora care nu vor să vadă în om decât instinctul luptei. Realitatea, ea, ne dă cel mai mare exemplu de solidaritate şi de fraternitate. Poate războiul, această luptă fără cruţare, arată cel mai bine că omul nu-i născut ca să lupte împotriva lui însuşi şi că egoismul nu e fondul naturii sale. Ce om face războiul de dragul războiului? Pe ce om instinctul de conservare îl îndeamnă la luptă? Egoismul nu-l va face decât să fugă. În realitate omul se bate pentru că iubeşte, pentru că se devotează. Curajul, ca dragostea, vine din inimă.

.

Ce gogomanie!.. frantuzisme si polemizare a la Cioran folosite la inrolarea fraierilor