Citat:
În prealabil postat de colaps
Îmi amintesc de Star Trek (The New Generation), cu Jean Luc Picard, m-am uitat în trecut la toate seriile. Îmi amintesc cum mi se părea absolut fantastică ideea cu acea cameră (holodeck) care creează un mediu și o lume virtuală în care poți să trăiești.
Vroia să se ducă cineva pe plajă, apăsa câteva butoane și camera genera o plajă tropicală cu mare și cer albastru unde se putea relaxa. Mai era un episod în care foloseau acea cameră pentru a lua parte la unele „scenarii” de aventură. Spre exemplu, puteau să programeze acea cameră să genereze o lume a anilor '40 în care erai mafiot și puteai să participi la acțiunea din acea vreme. Sau poate vroiai să joace rolul unui soldat în războiul cu Germania nazistă.
Camera aceea mi s-a părut cea mai fascinantă din toată seria Star Trek, căci era multă vorbăraie și prostie despre evoluționism în rest. Și totuși, e doar o amăgire, o iluzie cu lozinca „imaginația este limita”. Îmi imaginez că dacă niște simple jocuri video sunt atât de obsedante, atunci o asemenea tehnologie ca cea din film ar distruge complet ființa umană prin patima sa.
|
Este drept ca jocurile pe calculator spre asta tind spre domeniul VR in care sa poti lua parte la actiune atat psihic dar si fizic. In care ti se pune o casca pe ochi niste manusi si o banda rulanta sub picioare si voila iei parte activ la actiune. Eu personal sunt de parere ca orice lucru ce din start nu este nociv sau vatamator facut intre anumite limite nu este periculos, dar sa-ti impui acele limite si sa nu te lasi purtat de val. Din pacate generatia noastra merge prea mult pe principiul Carpe Diem si de aici si toate excesele si nesabuinta probabil.