[florinbrasov0]

Sa stii ca sunt destui care patesc asa din partea parintilor. Copii vor sa se apropie de Dumnezeu dar tocmai parintii pun piedici. Exista expresia "nebun pentru Hristos" care se refera la cei ce se lepada de guraa lumii si de cele pacatoase ale lumii. Incep sa fie numiti "nebuni", "indoctrimati" de catre ceilalti oameni, probabil ca vor fi numiti si "fundamentalisti ortodocsi".
Nu este usor sa trecem prin asta, mai ales cand stim ca niciodata nu ne va parasi Dumnezeu si ca incercarile pe care le primim sunt o ocazie sa avansam duhovniceste.
Este adevarat ca sunt dure astfel de lovituri pe care le primim, dar daca nu eram capabili sa le trecem nu ni le ingaduia Dumnezeu.

"Intr-o noapte Fericitul Augustin a visat ca se plimba impreuna cu Dumnezeu pe malul marii, vazand unele momente trecute ale vietii sale. De fiecare data descoperea urme de pasi in nisip, cateodata erau doua, cateodata doar una singura. Lucrul acesta il deruta, pentru ca in momentele fericite ale vietii vedea doua urme, iar in momentele grele doar una singura. Atunci l-a intrebat pe Dumnezeu: "Mi-ai promis Doamne ca daca te voi urma, vei fi cu mine mereu. Eu insa am constatat ca atunci cand mi-a fost foarte greu in viata, tu m-ai parasit". Atunci Dumnezeu i-a raspuns: "In acele momente cand ai vazut doar o singura urma de pasi, atunci te-am purtat in brate". Când ne este cel mai greu, Dumnezeu ne ia in brate. Cineva spunea: „Dumnezeu nu ne fereste de orice suferinta, ci ne sustine in orice suferinta.” Fiecare dintre noi avem o cruce de purtat. S-o purtam cu incredere caci Domnul ne va fi alaturi.

Legat de mama ta, probabil vei avea de indurat de la ea pentru inceput, pana se va obisnui cu tine.
P.S. Avantajul tau e ca deja esti mare si nu cred ca mai pot avea parintii tai o influenta asa de mare asupra deciziilor tale, cum ar avea, de exemplu, asupra unui copil de 16 ani.

Dumnezeu sa iti fie sprijin!