[ALEXANDRU ANASTASIU]

nişte derbedei s- au adunat la Banca Na ţională, teroriz înd pe contabil. Joi, 5 septembrie, ne- am trezit in sunetele clopotelor noastre iar palatul reşedin ţei invadat de solda ţii unguri" . Printre crimele colective monstruoase comise de armata horthystă împotriva popula ţiei rom âne şti pe teritoriul ocupat se num ără şi cea din Mure şenii de Cîmpie (jude ţul Cluj) din ziua de 23 septembrie 1940. Comuna Mure şenii de Cîmpie era aşezat ă pe teritoriul cotropit în imediata vecin ătate a liniei vremelnice a frontierei stabilit ă prin dictatul de la Viena. Pichetul de grăniceri horthy şti s- a stabilit în casa preotului Andrei Bujor, unde solda ţii s- au dedat la nenum ărate fărădelegi. In seara zilei de 19 spre 20 septembrie, la locuin ţa preotului au fost aduse cu for ţa 11 per soane din sat : copii, femei, bărba ţi de diferite vîrste, masa ţi de cei 15 solda ţi horthy şti, condu şi de sublocotenentul Csordassy Gergely, în sufra geria locuin ţei. La un semn, călăii înarma ţi au început să trag ă cu armele, să împung ă cu baionetele, măcelărind, tortur înd şi mutil înd corpurile victimelor. Toţi cei din cas ă au fost ucişi. "O linişte morm întal ă slăpinea tot satul — se arat ă într - un document. Pe la orele 10 seara, ţăranii din sat au fost trezi ţi de împu şcături care veneau din direc ţia casei preotului. Unii mai curajo şi au ieşit în curte şi, uitindu- se într - acolo, au văzut toate geamurile luminate, auzind ţipete sfâşietoare amestecate cu pocnete de arm ă. Toţi presim ţeau că la părinte se petrec lucruri îngrozitoare, însă nimeni n- a îndr ăznit să- şi părăsească casa, mai ales că s- a dat ordin în acest sens, comuna întreag ă fiind păzită de solda ţi. Toat ă comuna a fost cuprins ă de panic ă şi de groaz ă, nimeni n- a mai dormit, unii care au reu şit să se stre coare au fugit de acas ă, ascunz îndu- se in păduri. Detun ăturile de arm ă sau auzit pînă la orele 2 dup ă miezul nop ţii. Diminea ţa toat ă lumea ştia că s- a înt împlat ceva familiei preotului, deoarece în jurul casei nu se ve dea ţipenie de om, numai răgetul vitelor şi lătratul sinistru al dinilor se auzea" . După masacru, asasinii au săpat o groap ă mare în grădin ă, unde au aruncat cadavrele mutilate. Peste groap ă au făcut un foc mare, încerc înd să carbonizeze cadavrele, dar apropiindu - se zorile, au astupat groapa cu pămînt şi apoi s- au retras. Diminea ţa, în zorii zilei, solda ţii horthy şti au adus cu for ţa cîteva femei din sat, oblig îndu- le să spele camera unde fu seser ă asasinate victimele nevinovate. A treia zi dup ă săvîrşirea masacru lui, ţăranii au dezgropat cadavrele, tr ăind clipe de groaz ă, cînd au reconsti tuit cu greu, din cauza mutil ării, a focului, identitatea celor 11 cadavre : preotul Andrei Bujor, de 51 de ani ; so ţia sa Lucre ţia Bujor, născut ă Mu- resanu, de 48 de ani ; fata lor Lucia Bujor, licen ţiat ă în litere, de 24 de ani ; alt ă fat ă Mariana Bujor, student ă în anul II la Facultatea de ştiin ţe, de 22 de ani ; băiatul, Victor Bujor, elev în clasa a VIII- a, de 17 ani ; Natalia Petrea (născut ă Miron), so ţia învăţătorului Gheorghe Petrea ; mama ei, Ana Miron şi fetita ci Rodica Petrea, de 4 ani; loan Guz ău, cantor în sat, şi so ţia sa, gravid ă în luna a 9- a ; servitoarea preotului Juhasz, o ma ghiar ă, originar ă din Palatca, ucis ă pentru ca să nu rămînă nici un mar tor. "Reînhumarea — arat ă o mărturie a vremii — s- a făcut fără preot, fără glas de clopot şi fără serviciu religios. Nimeni n- a avut curajul să aprind ă o luminare, totul petrec în âu- se în cea mai mare şi mai lugubr ă tăcere". Sintetizî nd gama metodelor folosite de elementele fascisto horthyste pentru terorizarea şi maltratarea popula ţiei rom âne şti, un document a! Ministerului rom ân al afacerilor externe consemna : "Solda ţi, jandarmi şi banda înarmate de "patrio ţi" civili cutreierau satele rom âne şti devast ând locuin ţele şi schingiuind popula ţia rom âneasc ă pa şnică şi fără ap ărare. Unora li s- au zdrobit oasele cu ciomegele, alţii au fost împun şi cu baio netele, altora li s- au scos ochii, li s- au tăiat urechile, unei feti ţe de patru ani din Şuncuiu ş (jud. Bihor) i- au turnat petrol în cap şi i- au dat foc, altora leau sfărîmat din ţii, li se smulgea părul cu carne (cazul femeii Maria Dobra din Cluj), li se tăiau buzele (Suciu Tănase din Cluj), alţii au fost siliţi să bea sîngele ce le curgea din răni, dou ă fete, una de 18 ani şi alta de 14 ani din comuna Mihai Bravu (jud. Bihor) au fost schingiuite bestial fiindc ă nu au lăsat să fie violate, unora li se punea sodă caustică pe piele peste care se turna apoi ap ă caldă (cazul lui Cocoi Florea din Voiniceni, jud. Some ş). Lui Dumitru Matei din Oradea i s- au scos ochii cu baioneta (18 septembrie 1940) şi, în acela şi ora ş, fusese silit un bătr în pensionar rom ân, la 6 septembrie 1940, dup ă ce a fost maltratat, să m ănince fecalele amestecate cu ardei şi să bea urin ă [...]
. Sute. de tineri rom âni încadra ţi în organiza ţia premilitar ă Levente au fost pu şi la jug ca animalele şi siliţi să are si să grape în hohotele de rîs ale camarazilor maghiari. Nimic din ceea ce poate inventa o fantezie bolnav ă n- a fost lăsat neutilizat pentru a face imposibilă via ţa rom ânilor" ajun şi sub st ăp înirea horthyst ă. Sadismul cu care au fost maltrataţ i miile de rom âni este zguduitor descris de una din victimele terorii horthyste, care a reu şit, ca prin minune, să- şi salveze viata în ultimele ei clipe de licărire : Lazăr Nicolae, aflat concentrat ca subofi ţer la o unitate militar ă rom ână din jude ţul Ciuc, unde se găsea şi familia acestuia. Momentele tragice prin care a trecut s înt descrise astfel : "în ziua de 10 septembrie 1940 am fost prins de o band ă... de circa 20—30 indivizi, în gara Dîtrău. condu şi de Portik Dobo ş Ferenc, Portik Dobo ş Iosif. Păi Albert Puchet, şi alţii, din comuna Remetea, ju de ţul Ciuc, unde m- au bătut barbare şte, mi - au spart capul, tăiat obrazul, st. b ochiul drept, au vrut să- mi scoat ă ochii, mi - au rupt doua coaste din partea sting ă, mi - au rupt din ţii din partea sting ă, bra ţul drept fracturat. Am fost aşa de crunt bătut cu pari, pietre, cuţite şi călcat în picioare, incit am fost aproape mort. Cer înd ajutor mi s- a răspuns cu lovituri de tocuri de bocanci, scuipat în fa ţă de mul ţime, şi batjocorit în modul cel mai barbar, lăsîndu- m ă scăldat în sînge fără nici un ajutor medical, stri- gînd că toţi valahii puturo şi o să păţească ca mine. In acel timp, fiind căzut în nesim ţire, mi s- a furat suma de 20 000 lei ce aveam asupra mea (martor Tokes losif şi soţia din Tg. Mure ş), mi - au furat un ceas cu lan ţ de aur în valoare de 6 000 lei şi alte obiecte ce aveam asupra mea. Dup ă 10—12 ore am fost ridicat nu ştiu de cine şi transportat în comuna Ditrău, depus într - o camer ă mortuar ă între cadavre, crez înd că sînt mort. Cînd m- am trezit pu ţin, vaz înd unde sînt, am strigat după ajutor, pe urm ă m- au închis într - o camer ă rece, aruncat pe podele fără nici un ajutor medical. A doua zi, după mari sfor ţări, sotia a reu şit, cu socrul, a m ă scoate din miinile sălbaticilor şi am fost transportat la sanatoriu în ora şul Gheorghieni la dr- ul Nagy Endre, unde am fost operat la cap şi ochi, [,..] iar la coaste şi bra ţul drept am font legat în ghips timp de 6 săptămani. Dup ă cinci zile dup ă opera ţie, am fost ridicat de jandarmii unguri din sanatoriu, medicul le- a spus la jandarmi că dacă m ă vor scoate din sanatoriu nu răspunde de mine, rănile fiind mortale. Jandarmii au răspuns : "lasă să moar ă că nu merit ă alta valahii puturo şi". M- au dus arestat sub escort ă la Ditrău şi Remetea pentru cercet ări care au durat timp de cinci zile, fără să fiu tratat de medic sau schimbat pansamentul [...]
Dup ă terminarea cercet ărilor am fost depus la închisoarea Gheorghieni unde m- au ţinut 48 de ore fără să fiu pansat. [...]
Am stat închis neascultat şi necercetat pin ă la 30 noiembrie 1940. Pe urm ă am aflat cauza pentru care am fost arestat şi depus la închisoare, pentru că aş fi înjurat pe Horthy". De altfel asasinatele şi represaliile s- au produs cu acordul nemij locit al conduc ătorilor Ungariei horthyste. Iată una dintre dovezi : "în a doua jum ătate a lunii septembrie (1940 — n,n,). împreun ă cu Horthy a venit la Cluj primul ministru, contele Teleki Pal [...]
care a primit în audien ţă pe rom ânii mai reprezentativi, pa cei doi episcopi, pe Emil Ha- tieganu, pe dr. L. Telia, pe Vili Hossu , fratele episcopului şi alţii. La reclamarea celor înt împlate la Ip şi Trăznea, şi în toate zilele şi nop ţile din urm ă, la Cluj, Teleki Pal a răspuns : "Nincs lakodalom keseles nelkul " (Nu- i nunt ă fără înjunghieri...). De alfel, bătăile "s- au practicat pe o scar ă at ît de întins ă încit au devenit un sistem [...]
. Pe străzi, la domiciliu, în localurile autorit ăţilor, în închisori, rom ânii au fost bătu ţi individual şi în mas ă, pentru simplul motiv că erau rom âni şi, uneori, pentru că nu ştiau ungure şte [...]