Cu atât mai de trebuință este porunca postului pentru omul căzut, împătimirea de pământ, de scurta viață pământească, de dulceața ei, de măreția și slava ei, însăși înclinarea spre păcat s-au făcut proprii firii căzute, așa cum sunt proprii bolii imboldurile și simțămintele fără de rânduială pricinuite de către ea. Noi suntem țintuiți de pământ, lipiți de el cu tot sufletul, nu doar cu trupul; ne-am făcut cu desăvârșire trupești, lipsiți de simțire duhovnicească, neînstare de cugetări cerești. Porunca privitoare la post se arată iarăși cea dintâi poruncă, neapărat trebuincioasă pentru noi.
Numai cu ajutorul postului ne putem rupe de pământ!
Numai cu ajutorul postului ne putem împotrivi puterii atrăgătoare a desfătărilor pământești!
Numai cu ajutorul postului putem rupe legătura cu păcatul !
Numai cu ajutorul postului duhul nostru se poate slobozi de grelele lanțuri ale trupului!
Numai cu ajutorul postului cugetul nostru se poate ridica de la pământ, înălțându-și privirile către Dumnezeu!
Ignatie Brancianinov
|