,,Desigur,evenimentele experientei sunt caramizile cu care individul isi cladeste edificiul intelegerii,conform schitei preexistente-constand in caracterul omului si viziunea sa asupra lumii-ce functioneaza in acest caz asemenea Patului lui Procust.
Omul obisnuit...acest Procust care urmareste sa aduca totul la masurile lui,pentru a nu fi incomodat in ,,fericita"sa letargie.Va ironiza,va calomnia,va denatura,va uri,va combate,va inlatura to ceea ce il depaseste.Nu accepta sa gandeasca,televizorul l-a facut sa urasca ratiunea.Nu admite sa problematizeze, e prea epuizant.Civilizatia contemporana l-a fragilizat considerabil,le vrea pe toate usor.In felul acesta ramine la suprafata vietii, incatusat numai in lucrurile materiale.
Este mort duhovniceste.Traieste intr-un sens strict biologic,numai cu trupul.Tot interesul lui este centrat doar in aria functiilor fiziologice.Astfel dobandeste o tot mai pronuntata alipire de materie,de lucrurile materiale.El a dispretuit realitatea cea mai inalta a fiintei sale,sufletul sau vesnic, si s-a atasat exclusiv de trupul sau.Astfel a ajuns numai trup si s-a condamnat pe sine la o viata lipsita de demnitate.
Exista insa cu adevarat oameni care isi pot elibera mintea si sufletul din atractia hipnotica a modului contemporan-materialist-de viata,care pot comunica si primi mesaje duhovnicesti,care au puterea si taria de a schimba tot ce trebuie schimbat spre mai bine,care au intrazneala de a face marele salt,care au smerita nazuinta de a ajunge la izvorul duhovnicesc al lumii,la izvorul vietii,la Duhul cel Sfant,la Dumnezeu.Acestia salveza maretia omului in epoca noastra-a trivialitatii si ignorantei." (Dionysios Farasiotis)