[Rodica50]

În prealabil postat de crestinOrtodoxa

:)

Machiajul...

Cand eram in liceu ma machiam, ma trezeam mai devreme ca sa am timp dimineata sa ma machiez. :)

Odata am vazut pe strada doua fete cam de varsta mea.Cele doua erau nemachiate, nepensate, nevopsite. Eu eram cu inca o prietena, machiata si ea ca si mine. Cand m-am uitat la fetele alea doua ma simteam de parca as fi fost un clovn :))

De atunci machiajul ma cam face sa ma gandesc la clovni, daca ma dadeam cu ruj ma gandeam "de ce nu ma dau si pana la urechi, asa ca un clovn, macar sa fie treaba completa?" :)) vedeam ce ridicola sunt, si ma spalam pe fatza.


Apoi o vreme m-am mai machiat dar insesizabil, apoi am renuntat de tot.

Pe bune, chiar si atee de as fi acum tot mi s-ar parea ridicol si "clovnesc" machiajul, de orice fel.
Chipul nemachiat, nepensat, cu parul lasat la culoarea naturala arata mai bland parca. Parca persoana respectiva pare mai matura, mai grijulie, mai ales daca este mai in varsta, naturaletea chipului indulceste trasaturile. Ca si parul alb dealtfel. :)

Daca vom privi atent la trasaturile fiecarui om, vom vedea cata armonie a pus Dumnezeu in trasaturile lui. Asa este, iar machiajul este o razvratire a persoanei la adresa lui Dumnezeu. E ca si cum I-am spune lui Dumnezeu ca nu suntem multumiti de infatisarea pe care ne-a daruit-o. Dumnezeu a pus multa blandete in tot ce ne inconjura.