Omeneste vorbind, mie nu imi place machajul prea evident la alte femei. Mi se pare cumva kitsch. Dar admir femeile care stiu sa se macheze discret (nu iti dai seama, se vede doar efectul - o accentuare a trasaturilor frumoase si ascundere eventuala a unor mici defecte). Eu cum nu sunt in stare de ultimul, si mi se pare si prea complicata toata treaba (sunt cam neindemanatica), nu ma machiez de loc.
Eu nu as face din machiaj un subiect religios.
El poate deveni astfel, cred, pentru o persoana aflata pe culmi de induhovnicire pe care eu una nu ma aflu. Si cred ca nici multi din cei care fac atata caz de chestia asta. Pentru astfel de persoane, orice amanunt poata capata insemnatate spirituala. Dar pentru ea, cine stie, a se machia poate fi calea, din ascultare (ca sa faca bucurie sotului de ex.) sau pentru a nu iesi in evidenta prea tare prin nemachiare..
Cred ca mai intai si mai intai trebuie sa ne ocupam de de-machierea sufletului - cum ne ascundem fata de noi insine, de cei dragi si de Dumnezeu.
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii)
|