Citat:
În prealabil postat de costel
Doriana, pe un astfel de criteriu ar trebui sa pictez si eu o biserica. Nu conteaza ca nu am talent si ca voi face niste ciudatenii, important e sa le fac din inima. Iar daca cineva va fi adus in acel loc, fara sa stie ca e intr-o biserica si ar fi pus sa priveasca un perete pictat de mine, crezi ca datorita lucrarii mele din inima va stii unde este? Cu siguranta ca nu. Ce vreau sa spun prin asta, ca atunci cand ascult o cantare bizantina pentru mine nu mai exista confuzie, dar cand ascult o cantare de lauda a Domnului la chitara, tare confuz sunt.
|
Cred ca aici este implicat subiectivismul nostru. Ani de zile ni s-a spus ca muzica bizantina e singura muzica divina, sfanta, etc. Asa cum li s-a spus si altora ca numai a lor e buna si tot la fel gandesc. De aceea nu concepem altceva, subconstientul nostru respinge orice nu este bizantin. Dar sa recunoastem ca e doar un gen muzical care era in voga atunci cand s-a format si statornicit ritualul liturgic si asa a ramas de atunci. Sfintii din vechime nu cantau asa ceva. Pavel si Sila cand erau in lanturi cantau muzica de la templu cu care fusesera invatati - muzica evreiasca get-beget.
Chitara e ok, in vechime se foloseau chiar instrumente mai galagioase. Ps 150:
"Lăudați-L pe El în glas de trâmbiță; lăudați-L pe El în psaltire și în alăută.
Lăudați-L pe El în timpane și în horă; lăudați-L pe El în strune și organe.
Lăudați-L pe El în chimvale bine răsunătoare; lăudați-L pe El în chimvale de strigare."
Ce-ai zice daca ai auzi asemenea instrumente in Biserica?

Si totusi, asa poruncise Domnul sa fie laudat...