[I.Calin]

Asupra filosofiei însăși, chiar filosofii nu au ajuns la o opinie comună. Relativismul, scepticismul, agnosticismul etc., disputele contradictorii, de care dau dovadă când vine vorba de precizarea conținutului acestui domeniu al cunoașterii, te fac să te întrebi dacă filosofia nu este doar un joc (e drept, că unul „frumos” și interesant) la vârsta adolescenței sau a primei tinereți.
Ce înseamnă până la urmă filosofie? E clar că definirea ei ca „iubire de înțelepciune” nu epuizează conținutul semantic al acesteia. E dorința omului de a-și defini sau a se defini ființial în raport cu sine și existența în general și de a căuta temeiuri ultime privind existența, condițiile de existență, cunoașterea și valorile? Sunt un fapt comun deja întrebările I. Kant: Ce pot să știu?, Ce trebuie să fac?, Ce-mi este îngăduit să sper?, Ce este omul?, iar răspunsul la acestea ar preciza, în viziunea sa, și domeniul filosofiei.
Oricare ar fi opiniile cu privire la filosofie și ce reprezintă în raport cu omul și cu celelalte domenii ale cunoașterii, un fapt e sigur: nu va fi niciodată clar de unde și până unde se întinde demersul filosofic.

La nivelul liceului (teoretic și vocațional, clasa a XII-a), filosofia urmărește promovarea unor valori și atitudini specifice privind dezvoltarea personală a adolescentului și integrarea sa socială ca viitor adult: gândire critică, disponibilitatea pentru dialog și dezbatere, coerență, rigurozitate în gândire și acțiune, conștientizarea identității, acceptarea diversității, asumarea responsabilității etc.
Sunt necesare astfel de valori pentru dezvoltarea personală a viitorului individ sau pentru societate în general? Pentru actualii guvernanți, în mod cert, nu. Dar rămâne de văzut... Pentru noi, ăștialalți?

Să opui filosofia religiei sau religia științei sau mai știu și eu ce relații antitetice vor găsi unii între domeniile cunoașterii, mi se pare cel puțin deplasat. Din punctul meu de vedere, când știința (domeniile științei) își epuizează explicațiile „pe părticele”, vine epistemologia (domeniu filosofic) să reflecteze până și asupra condițiilor de existență ale științei și apoi, când filosofia își „face treaba”, evident, prin mijloace raționale și logice care exclud lipsa argumentărilor, omul neîmplinit își găsește desăvârșirea în religie, fiindcă religia începe de acolo de unde se sfârșește filosofia; filosofie, care inevitabil, eșuează într-o multitudine de întrebări fără răspuns sau cu atâtea răspunsuri încât nu-ți oferă practic nimic în afara incertitudinilor și îndoielilor.

Dacă filosofia merită studiată în liceu? Ei, bine, sigur că da. Măcar pentru faptul de a vedea limitele cunoașterii umane, fragilitatea și nesiguranța omului în univers și chiar printre semenii săi, de a conștientiza finitudinea și slăbiciunea sa ca „vierme de pământ”, adică un om egal cu zero barat fără Dumnezeul său.