Oamenii au ajuns să fie nişte prelungiri ale poftei. Lumea este un
sanatoriu de bolnavi care se folosesc unii pe alţii ca medicament
pentru boala lor. De aceea ei au nevoie unii de alţii. Ei sunt
nedespărţiţi, legaţi între ei ca nişte ocnaşi cu lanţurile poftei. Dar
ceea ce este mai cutremurător este că nu pofta reiese din... noi, ci noi
reieşim din ea. Industria de unelte de satisfacere a plăcerii, de
păpuşi gonflabile şi vibratoare ne descoperă tirania poftei în sine.
Pofta şi-a căpătat un statut independent, dominându-ne din
iraţionalitatea sa devoratoare. În epoca sex-shopurilor, noi asistăm la
personificarea poftei, dincolo de orice idee de cuplu sau lege a
perpetuării. Când tânărul, din cauza filmelor şi a afişelor cu care
trăieşte, îşi începe viaţa în doi după o perioadă lungă de onanism,
celălalt devine pentru el un substitut al masturbării. De aceea
generaţia Coca-Cola îşi schimbă atât de uşor partenerii, pentru că ei
nu mai pot resimţi sentimentul de cuplu şi, practic, se masturbează
între ei. Aici nu mai poate fi nici un fel de adâncime, dispare până şi
gelozia. Nu în zadar o păpuşă gonflabilă costă de la 100 de dolari în
sus, pe când o basarabeancă frumoasă costă în Chişinău 5 dolari, dar şi
mai uşor o iei pe degeaba.