Problemele mele cu mama nu-s de ieri-de azi. Pe mine m-au crescut bunicii (ca pe multi alti copii dealtfel,ce-i drept), mama venea odata la 2 saptamani, imi aducea cateva dulciuri, apoi pleca. Nici macar nu m-a alaptat cat timp trebuia, si din cauza asta am o boala de ficat care si acum ma supara. Atunci, cand eram mica, am fost la un pas de moarte din cauza asta, si singurii care m-au ingrijit au fost bunicii mei. Mereu am judecat-o pt asta si mereu am tinut minte cat de rar venea si cum ma duceam cu ea si plangeam pana la capatul ulitzei sa ma ia cu ea.
Si pt faptul ca n-am avut tata am judecat-o, s-au despartit doar din cauza ca (mama) n-a vrut sa se mute in alt oras. Mi se pare un motiv asa de stupid ca mereu am invinovatit-o in mintea mea ca nu am un tata. Tin minte ca... eram mica, si mama isi facuse un... prieten. Mi-aduc aminte cum bunica o certa si-i zicea ca-i o catzea, ca ar trebui sa-si creasca copilul... Mai incolo, m-a luat cu ea ca sa ma dea la scoala la oras. Cand am inceput scoala nu stia si nici n-o interesa daca stiu sa citesc sau nu, daca stiu sa numar sau din ce cauza greseam cand greseam... Si nu era niciodata acasa. Dimineatza pleca inainte sa ma trezesc eu, seara venea tarziu, apoi mai si iesea in oras.
Cea mai rea parte a venit dupa ceva timp cand am mai crescut. Nu exagerez cu nimic cand spun ca nu a fost zi data de la Dumnezeu sa nu ma injure (vulgar ca un tirist in trafic), sa nu ma dracuie, si sa nu ma blesteme. Se enerveaza din orice lucru cat de marunt si incepe sa injure. Ma lasa nervii, n-o mai suport.
Despre religie... ce sa mai zic... tin minte cand am rugat-o sa ma ajute sa invatz Crezul in clasa a doua, nu s-a putut abtine sa nu faca misto, la "astept invierea mortilor si viata vecului ce va sa vina" a pufnit-o rasu' si mi-a zis ca popa' ala de la scoala e nebun ca ne pune sa invatam ditamai rugaciunea, si mi-a zis sa-i zic dupa ce zic "astept invierea mortilor si viata veeacului ce va sa vina" - <asteapta parinte!"> si din nou a pufnit-o rasul.
Am incercat odata s-o fac sa vina si la biserica. Mai multe pacate mi-am facut, n-are rabdare sa stea locului nici doua minute, o enerveaza ca nu intelege nimic din slujba si ca e aglomeratie si o ia cu toate ametelile si lesinurile posibile de la fumul de lumanare. Se uita de mine permanent, tot timpul imi face semne disperate sau vorbeste cu mine... si batic nu mai zic, bineinteles i se pare ridicol sa poarte.
Fumeaza tot timpul, am incercat s-o conving prin toate metodele sa se lase. Cand eram in liceu imi dadea tigari sa fumez si-mi zicea ca-i normal, cam toti copii se apuca de fumat in liceu, daca vreau tigari, sa iau de la ea.
Alta chestie de care incerc s-o conving e sa renunte la o relatie cu un barbat insurat care niciodata n-o sa divorteze oricum. Si aici imi zice ca-s absurda si nebuna.
Daca stam mai mult de-un sfert de ora in acelasi loc e imposibil sa nu ma injure/dracuie/blesteme. M-am saturat pana peste cap.
MAMA e principalul motiv pt care nu vreau sa renunt la relatia cu prietenul meu. S-a lasat de fumat la vreo 2 luni dupa ce ne-am cunoscut, desi fuma mult, nu m-a injurat niciodata si nu tipa la mine nici cand mai avem mici conflicte. Si conflictele nu se transforma niciodata in certuri, si e foarte calm. Acum situatia cu el e cam asa: nu crede in Dumnezeu, dar imi tolereaza, desi cu greu alegerea. Per total nu pot sa spun ca s-a schimbat cu nimic in rau atitudinea lui fatza de mine. Totul e la fel,vorbim, ne ajutam... luna viitoare o sa ma duc la doctor pt o mica interventie chirurgicala la un picior, n-o sa am nevoie de internare, dar mi-ar fi de ajutor cineva sa stea cu mine p-acolo, mai ales ca e-n alt oras,si o sa cam schopatez putin, o sa fie dureros dupa ce trece anestezia... si mi-a zis ca vine cu mine. Mama n-a mai venit cu mine la spital de cand mi-am facut prima analiza, zice ca-s mare si ma descurc si singura si oricum ... n-are niciodata timp.
Nu vreau sa-l parasesc.Pe langa timpul cu mama, timpul petrecit cu el e ca o oaza de liniste si relaxare. Daca el o sa vrea sa plece din cauza alegerii mele religioase,e altceva.... va fi optiunea lui, n-o sa pot sa-l opresc...
Despre cuninie... pai el VREA sa ne casatorim/cununam,vrea copii- dar nu asa acum. El vrea CASA si daca ne-am casatori acum ar cam trebui sa stam in chirie la bloc o vreme, ceea ce ar cam incetini cu mult proiectul cu "casa adevarata pe pamant"...