"Iubitul meu este al meu și eu sunt a lui. El printre crini își paște mieii.
Până nu se răcorește ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste munții ce ne despart.....
Cât de frumoasă ești tu, draga mea, cât de frumoasă ești!...Până nu se răcorește ziua, până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine, colină de mirt, voi veni la tine, munte de tămâie.....
Ca pecete pe sânul tău mă poartă, poartă-mă pe mâna ta ca pe o brățară! Că iubirea ca moartea e de tare și ca iadul de grozavă este gelozia.
Marea nu poate stinge dragostea, nici râurile s-o potolească; de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispreț ar fi respins acela." (din Cantarea Cantarilor)
Iata o imagine perfecta a iubirii conjugale, descrisa in Scripturi. Cam asa ar trebui sa fim noi in familie. Asa trebuie sa ne vedem unul pe altul. Ce ziceti , reusim? :)
__________________
"Iar mie, să nu-mi fie a mă lăuda, decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine, și eu pentru lume!" Gal 6:14
|