,,La inceput Dumnezeu a facut cerul s pamantul.Si pamantul era netocmit si gol[...]Si a zis Dumnezeu:,,Sa facem om dupa chipul Nostru,si dupa asemanarea Noastra,ca sa stapaneasca pestii marii,pasarile cerului,anumalele domenstice,toate vietatile ce se tarasc pepamant si tot pamantul!''
Dupa care biblia continua mitul creatiei cu cel al recreatiei;
''Si a intrat Noe in corabie si impreuna cu el au intrat fiii lui,femeia lui si femeile fiilor lui[...]a inceput a se scurge apa si a se imputina''
Pot spune ca aceste povesti ale creatiei si recreatiei sunt cele mai frumoase din istoria gandirii omenesti.
In intreaga lume detaliile sunt diferite insa randurile converg:
Aici avem mituri ca absenta creatiei (la jainisti),creatia prin uciderea unui monstru (bastinasi din Gilbert,greci,indochinezi,kabili din Africa,coreeni),creatia din parintii primordiali in care lumea a fost creata prin interactiunea dintre parintii primordiali(bastinasi din Cook,egipteni,greci,unii indieni,tahitieni),creatia din oul cosmic in care lumea s-a nascut dintr-un ou(la chinezi,finlandezi,greci,hindusi,japonezi,persi,so malezi ),creatia prin gandul rostit cand lumea a aparut la porunca unui zeu(egipteni,greci,evrei,mayasi,sumerieni),creatia din mare in care lumea a iesit din mare(birmanezi,unii indieni,egipteni,islandezi,sumerieni)
Corectati-ma daca omit niste rase.
Povestea potopului este o varianta a creatie de mare in re-creatie.Cea mai veche versiune dateaza de prin 2800 i.Cr,o frumoasa legenda sumeriana ce ne vorbestedespre Ziusudra care a construit o rorabie pentru a supravietui unui potop cumplit.
ati auzit si voi de faimoasa epopee a lui Gilgamesh(200-1800 i.Cr).Aici,prevent de la un zeu numit Ea ca zeii sunt pe cale sa distruga viata prin potop,Utnapishim a construit o corabie cu latura de 120 de coti. aceasta poveste a fost timp de sute de ani in Orientul Apropiat si era cunoscuta in Palestina inainte de a sosi evreii.Influenta acesteia asupra lui Noe este evidenta.
Stim ca geografia influenteaza miturile.Sa luam de exemplu faptul ca acolo unde se revarsa Tigru si Eufrat vom gasi mituri despre potopuri iar in zonele aride nu apar legende despre potop.
__________________
Caci omul nu-i,ci mereu fi-va binecuvântat de cel ceresc,
Iar sufletu-i stingher ,prins în carcasa muritoare,
Va pribegi,tânjind după odihna-n viata viitoare.
Iata sărmanul indian,cu mintea-i neplivita!
Lui mandra știința nu i-a purtat sufletul potopit de-ardoare
Către înaltul neștiut,ivind Calea Lactee și câmpiile solare.
Insa natura pura a răspuns speranței,deschizând cărări gentile,
Sub piscu-încununat de nori,spre paradisuri mai umile.
|