Citat:
În prealabil postat de adiandrea6
Eugen,
Va rog sa ma iertati, dar avand in vedere ca "fide" = credinta si "gratia" = Har, prin cele scrise de dumneavoastra, nu faceti altceva decat sa intariti faptul ca ne mantuim doar prin Harul lui Hristos (sola gratia) daca avem credinta in El (sola fide), si nicidecum prin fapte personale, dar ca aceasta credinta in Hristos inseamna sa facem faptele cerute de El si ca atare, cine nu are fapte, nu are cu adevarat credinta in Hristos. Aceasta scrie in versetele date de dumneavoastra, si la fel zic si protestantii, care le citeaza mereu pe aceleasi. Deci, cu alte cuvinte, cine nu are fapte, nu are acea "fide" (credinta) necesara mantuirii, si ca atare, fara "fide" (credinta) nu poate beneficia de "gratia" (Harul) Domnului care se revarsa doar peste cei care cred, peste cei care au "fide". In concluzie, ne mantuim prin "sola gratia" data celor care au "sola fide", iar lipsa faptelor nu inseamna altceva decat lipsa celor doua necesare mantuirii, lipsa credintei si ca atare lipsa Harului, si nicidecum faptele nu ne mantuiesc prin ele insele, tocmai pentru ca sa nu ne mandrim cu mantuirea noastra (vedeti si explicatiile Sf. Ap. Pavel). Cine face fapte in numele lui Iisus, le face pentru credinta in Iisus si aceasta credinta ii aduce Harul lui Iisus. Ca atare, cu siguranta ca prin fapte lucram la mantuirea noastra, nu pentru faptul ca faptele ne-ar aduce mantuirea, ci pentru ca faptele reflecta credinta in Iisus, iar credinta atrage dupa sine Harul Domnului. Astfel, celui care are credinta din belsug (reflectata prin faptele facute cu ajutorul Harului Domnului, fara de care noi nu putem face nimic), Domnul ii da si mai mult, iata conlucrarea, in timp ce celui ce nu are (credinta, si deci nici fapte), i se ia si putinul pe care il are, si ca atare, credinta lui slabeste si se imputineaza, iar faptele idem. Nu exista nici o contradictie. Si la fel este si pentru protestanti, si va veti convinge daca veti avea aplecarea sa ii ascultati cu adevarat, chiar si pe un alt topic al acestui site si-au expus cu ceva timp in urma punctul de vedere, si sincera sa fiu, din explicatiile lor am inteles cel mai bine toate cele expuse aici.
|
va rog sa mai cititi inca o data exemplele si argumentele din postarea anterioara, pentru a sesiza diferentele intre teologia protestanta (si neoprotestanta) si cea ortodoxa cu privire la mantuire. si am sa mai adaug cateva cuvinte pentru ca explicatia sa fie fara echivoc.
"sola gratia" inseamna mantuirea exclusiv prin har, fara conclucrarea omului (in procesul mantuirii). omul este (un pic exagerat vorbind) o simpla marioneta care recepteaza mantuirea si atat. "sola gratia" exclude total conlucrarea omului cu harul lui Dumnezeu spre mantuire. "Sola gratia" este incompatibila cu indemnul sfantului Pavel
"cu frica si cutremur LUCRATI mantuirea voastra" (Filipeni 2,12) , pentru ca "sola gratia" spune ca doar omul mantuit poate face fapte bune... si repet se exclude total conclucrarea omului cu harul divin pentru mantuirea personala.
Pe de alta parte teologia crestin ortodoxa arata clar ca omul conlucreaza cu Hristos pentru mantuirea personala si chiar daca nu este mantuit complet el poate face fapte bune, caci unele patimi si pacate se vindeca greu... unele in ani de zile de staruinta in post si rugaciune si milostenie (unite evident cu Taina Sfintei Spovedanii, a Sfintei Euharistii, a Sfantului Maslu). Asta nu inseamna ca Hristos este neputincios, nicidecum, ci doar ca omul are vointa intarita in pacate si nu lasa pe Hristos sa patrunda pana in adancul fiintei sale (al spiritului sufletului si in trup) sa mantuiasca toate patimile si pacatele.
intrebati va rog pe pastorii protestanti cum explica ei tradarea lui Iuda.
1. daca Iuda era mantuit, conform "sola gratia" (repet mantuire exclusiv prin harul lui Dumnezeu, fara conlucrarea omului) cum de a tradat vanzandu-l pe Hristos Domnul?
2. Daca Iuda nu era mantuit atunci tot in virtutea lui "sola gratia" inseamna ca Dumnezeu este partinitor si mantuieste doar pe cine vrea EL... ceea ce este total in contradictie cu ce spune Hristos
"si pe cel ce vine la MINE Eu nu il voi scoate afara" (Ioan 6,37)
explictia crestin ortodoxa din postarea anterioara este foarte clara si arata ca Hristos ofera mantuirea in dar fara deosebire tuturor oamenilor, insa depinde de om cum conlucreaza cu harul divin pentru mantuirea personala. Asfel, Iuda este singrurul vinovat ca nu s-a lasat patrus de mantuirea lui Hristos si nu s-a lasat curatat de toate patimile si pacatele. Nu putem spune ca Iuda nu a facut si fapte bune in toata perioada cat a stat langa Hristos Domnul, nicidecum... insa prin fapta aceasta rea de vanzare a Mntuitorului si mai apoi sinuciderea, (care au fost alegerea libera si exclusiva a lui Iuda) a respins total pe Hristos Domnul si darul mantuirii.
sper ca aceste explicatii sa arate foarte clar diferenta intre teologia crestin ortodoxa si cea protestanta si neoprotestanta privitoare la mantuire.
va rog sa nu uitati nici contextul istoric si socio-politic in care a aprut aceasta invatatura "sola gratia". Ea s-a ridicat impotriva "indulgentelor" practicate de Biserica romano-catolica. Biserica ortdodoxa nu a cunoscut practica indulgenteleor (sau lucruri asemanatoare) si a condamndat (argumentand teologic absurditatea acestei invataturi) in mod oficial aceste practici. In cele din urma si Biserica Romano-Catolica a oprit practica indulgentelor.