Sfânta Muceniță Tatiana - templu pagan distrus in urma rugaciunilor ei !
Ajungând la vârsta majoratului, sfânta muceniță nu a voit să se mărite, ci a ales să trăiască în curăție și în dragoste față de Hristos, rugându-se ziua și noaptea, ajutându-i pe cei bolnavi și nevoiași. Părinții sfintei nu s-au împotrivit acestei hotărâri, așa că sfânta a mers mai departe, punându-se cu totul în slujirea bisericii. Datorită curăției în care își ducea viața, Sfânta Muceniță Tatiana a fost așezată de Biserica din Roma în rândul diaconițelor.
Deși împăratul nu era cel care-i prigonea pe creștini, primejdia venea din partea dregătorilor mai mari sau mai mici, care căutau cu tot dinadinsul să dezrădăcineze credința în Hristos. Așa se face că s-a dezlănțuit o mare prigoană, iar sfânta muceniță care l-a mărturisit fără frică pe Hristos înaintea acestora a fost prinsă și supusă la chinuri groaznice.
Mai întâi a fost dusă în templul zeului Apolo, pentru a-l cinsti și a-i aduce jertfe. Ea însă s-a rugat lui Hristos, și îndată s-a făcut cutremur, iar statuile zeului au fost distruse împreună cu o parte a templului. Foarte mulți persecutori și idolatri au murit atunci, iar diavolii care-și făcuseră locaș între zidurile templului aceluia au fugit, tânguindu-se în întuneric.
S-a rugat pentru chinuitorii ei, iar unii dintre aceștia s-au întors la Hristos
Multe chinuri și bătai a suferit sfânta de la cei necredincioși. Astfel, pe când era chinuită de ighemoni, îngerii din ceruri au venit în ajutorul ei, stând nevăzuți lângă dânsa și lovindu-i pe cei ce o chinuiau, iar aceștia, nesuportând chinuirea nevăzută, îl rugau pe judecător să le poruncească să înceteze chinul muceniței, pentru că se simțeau mai munciți decât ea.
În aceste momente de durere, Sfânta Tatiana se ruga pentru chinuitorii ei, ca și aceștia să cunoască adevărul. Nu a durat mult și rugăciunea ei a fost auzită, iar ighemonilor li s-a arătat o lumină cerească, care deschizându-le ochii sufletelor au putut vedea pe cei patru îngeri care stăteau în ajutorul sfintei, și căzând cu fața la pământ au zis: „Iartă-ne, slujitoarea adevăratului Dumnezeu, iartă-ne de cele ce ți-am făcut fără de voie.”
Toți aceștia, opt la număr, au devenit într-o clipă, din persecutori, martiri prin mărturisirea lui Hristos, botezându-se în sângele lor după ce li s-au tăiat capetele.
Aruncată în foc și dusă la fiare
În altă zi, mucenița a fost dusă de judecător la templul zeiței Artemis, pentru a aduce jertfă acesteia. Fecioara s-a arătat ca și cum s-ar fi învoit acestui compromis și, ajungând ea în apropierea templului, diavolul care locuia aici s-a cutremurat de venirea ei, și a zis: „Vai mie, vai mie!, unde voi fugi de la Duhul Tău, Dumnezeule al cerului, pentru că foc din cele patru unghiuri ale templului mă izgonesc?”.
În momentul în care sfânta s-a apropiat de templul acesta, fulgere au coborât la rugăciunea ei din cer, arzând templul și tot ce era în el. Altă dată, chinuitorii au aruncat-o în foc, dar focul nu o ardea potolindu-și puterea și cinstind pe roaba lui Hristos.
După multe chinuri care nu au făcut-o să-i cinstească pe idoli, ighemonii au aruncat-o la un leu, crezând că acesta, flămând fiind, o va sfâșia. Leul, simțind sfințenia muceniței, s-a așezat la picioarele ei. După ce a fost luat de lângă dânsa, leul a atacat pe unul dintre ighemoni, omorându-l.
I-au tuns părul, crezând că așa o vor birui
După foarte multe încercări de a o face pe sfântă să renunțe la credința creștină, ighemonii i-au tuns părul capului, crezând că așa o vor birui. După ce au tuns-o, au închis-o în templul zeului Die, pentru că li se părea că de acum nu mai putea face nici un rău idolului lor, de vreme ce, o dată cu părul, s-au luat de la dânsa și vrăjile. După două zile, ighemonii au venit la templu pentru a aduce jertfă zeului Die, dar când au intrat au găsit idolul sfărâmat și pe sfânta luminată în rugăciune; toate rănile muncilor pe care le suferise parcă nu existaseră niciodată.
După mai multe pedepse (bătăi, scoaterea ochilor, flagelarea cu biciul, aruncarea în temniță, tăierea sânilor, aruncarea la fiare, aruncarea în foc), care nu au avut nici un rezultat, judecătorul a hotărât moartea sfintei prin tăierea capului.
Scos din dregătoria sa, lângă dânsa a suferit martiriul, prin decapitare, și tatăl ei.
|