Citat:
Īn prealabil postat de adam000
[...] deci cred ca ar trebui sa participam integral la orice Liturghie, chiar daca nu ne impartasim la o anume Liturghie, intrucat chiar daca noi avem o lipsa la un moment dat, Dumnezeu ne ajuta, ne lumineaza El mintea.
|
Adevarat spus! Dar tot nu se justifica participarea la doua Liturghii
in aceeasi zi. In ceea ce priveste starea crestinului ce participa la o singura Liturghie intr-o zi dar nu se impartaseste... este o alta problema; oricum aceasta stare (neimpartasirea la Liturghie) nu trebuie acceptata sau mai rau, transformata in normalitate! Este un pacat, poate din slabiciunea firii omenesti si Domnul stie cum sa judece orice pacat, asa ca si acesta va avea o rezolvare unica si individuala.
Citat:
Īn prealabil postat de adam000
[...]ma impartasisem eu. De obicei atunci cand te impartasesti, cumva intreaga traire e centrata pe momentul impartasirii personale si fara sa vreau atentia si interesul meu fata de ceilalti credinciosi era aproape zero [...]
[...]m-am pomenit pt prima oara privind cu drag si o anume bucurie tainica spre credinciosii care tocmai se impartasisera si treceau pe langa mine cu lumanarile aprinse, gandindu-ma ca si ei s-au impartasit cu Hristos.
|
Inteleg ca in prima zi L-ati primit pe Hristos fara sa-l vedeti pe aproapele dumneavoastra iar a doua zi ati vazut pe aproapele dar nu l-ati mai primit pe Hristos?! Daca nu v-ati fi impartasit in acea zi poate ca nu ati fi avut ochi ca a doua zi sa-i vedeti pe fratii lui Hristos si ai dumneavoastra in acea stare de comuniune hristica. Faptul ca erati
deja unit cu El v-a dat posibilitatea sa-i vedeti astfel, in comuniune. Altfel, poate ramaneau inexistenti, ca si inainte de impartasania din ziua de Pasti, de care aminteati. In ceea ce priveste faptul ca a doua zi nu L-ati mai primit pe Domnul in Impartasanie dar chiar atunci vi s-a revelat starea de unire in Duh si Adevar, nu inseamna ca de acum nu trebuie sa va mai impartasiti pentru a ramane in aceasta stare, ci este doar efectul a ceea ce deja se realizase: unirea dumneavoastra cu Domnul, in ziua anterioara. Daca descoperirea (revenirea in simtiri, mai bine) a avut loc in timpul Sfintei Liturghii de a doua zi si nu in momentul Impartasaniei dumneavoastra nu creaza
posibilitatea existentei unei Liturghii fara Impartasanie; dumneavoastra erati deja unit cu Domnul in mod real, la fel cum erau acum si acei frati ce doar se impartasisera.
In concluzie as vrea sa spun ca se poate generaliza ca util impartasania zilnica, la fiecare Liturghie (cu foarte mare atentie si cercetare), lucru perfect valabil si azi, dar nu se poate generaliza ca normal participarea la Liturghie cu alt scop decat unirea cu Hristos prin Taina Sfintei Impartasanii. Sfanta Liturghie nu are alt scop decat pregatirea spre Impartasire si Impartasirea! Asta nu inseamna ca Liturghia nu ne poate oferi si o multime de alte daruri, dar nu fara momentul unirii cu Hristos. Fara acest moment nu mai este decat Liturghia Catehumenilor, iar catehumenii nu sunt cei "credinciosi" ci cei "chemati". Iar Impartasirea, atentie mare!!!, nu este deplina daca se face in mod virtual, doar privind la cei care se impartasesc real!