Citat:
În prealabil postat de MariS_
Nu va contrazic, e posibil sa fie asa cum spuneti pentru ca intr-adevar am
afinitati pentru mistica.
Spuneti ca: "Chipul nu poate fi acoperit prin păcate și nu se eliberează prin botez ci îl are orice păcătos și îl va avea și în veșnicie." Eu stiam invers, ca acest Chip se
intineaza, se acopera prin pacate, astfel incat omul pacatos nu mai rationeaza
normal, nu mai are vointa cea buna si nici simtirea curata. Dar daca spuneti
altfel, nu va contrazic. Nici eu nu spun ca acest Chip dispare in omul pacatos,
ci doar ca se acopera de mazga pacatelor sub presiunea egocentrismului, cel
care doreste se fie totdeauna in centrul atentiei. Si ca el e spalat si eliberat de
aceasta mazga prin Botez si mai apoi spalat si curatat prin lacrimi de pocainta.
Dar ii rog pe cititori sa ia de buna versiunea dvs, dvs fiind mai calificat decat
mine si mai inaintat duhovniceste.
Har, smerenie si jertfa de sine.
|
Eu cred ca aveti dreptate amandoi, mai ales pentru faptul ca nici Sfintii Parinti nu au fost unanimi si "finali" in ce priveste chipul lui Dumnezeu in om, desi au enumerat foarte multe caracterisitici pe care le avem datorita chipului: ratiune, vointa, libertate, persoana etc.
Dar de fapt nu poate exista o definitie a chipului in om, la fel cum nu poate exista o definitie a Cuvantului lui Dumnezeu, al carui chip il purtam. Chipul are fatete infinite, pentru ca este imaginea Chipului lui Dumnezeu, adica a lui Hristos.
Asemanarea este, intr-adevar, acum, rod al virtutii. Dar doar
acum, din cauza caderii. Daca omul n-ar fi cazut, asemanarea ramanea si crestea in el. Adam a avut
asemanare, doar ca a pierdut-o prin cadere. Asemanarea incepe asadar cu o "regasire", o "venire in fire" la fel ca in pilda fiului risipitor. Si apoi, "merge-vom din putere in putere"