Sub imboldul unei curiozitati am cotrobait prin arhiva si am descoperit acest thread. Viata este amara, cruda, unica. Si noi ce facem cu ea? O irosim. Vremea e scumpa si cu toate acestea, cu cata usurinta ne gandim la ea? Cat de putin o pretuim? Nu exista timp pe care sa-l neglijam fara primejdie caci in orice vreme ne putem mantui sau ne putem pierde.
Asa cum vorbele spuse nu se mai pot intoarce, tot astfel vremea pierduta nu se mai poate afla.
Ati ascultat vreodata toaca la manastire? Suna dumnezeieste in linistea codrului. Dar nu toti prind drag de ea si nici nu-i patrund plansul si chemarea catre Dumnezeu. Uneori am descoperit toaca manastirii in vorbele matale, om bun......
|