View Single Post
  #1  
Vechi 14.09.2010, 11:13:14
costache marilena
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Eugen7 Vezi mesajul
Dezlegarea, iertarea pacatelor le primim la Sfanta Spovedanie, insa vindecarea completa (de pacate) si impacarea cu Dumnezeu si dobandirea deplinatatii Duhului Sfant le primim numai prin unirea reala cu Hristos Iisus in Taina Sfintei Impartasanii.

Sfanta Impartasanie nu este torfeu (medalie) dar nici nu trebuie "aruncata porcilor" (Matei 7,6). Asadar, nevrednicia omului pentru Sfanta Impatasanie nu este legata de starea de pacatosenie a sa, ci de dorinta de pocainta, de vointa sa de a se lepada de TOATE patimile si pacatele (indiferent de cat de mari sau cat de mici sunt).

Omul nu poate scapa de pacate fara Hristos Iisus (Ioan 15,55), fara unirea reala cu EL, de aceea preotul trebuie sa fie cu mare bagare de seama mai ales la Sfanta Impartasanie, caci sunt crestini care daca nu sunt impartasiti nu vor putea niciodata scapa de patimi si pacate si asfel vor muri; si sunt crestini care daca nu au pacate "mari" se simt indreptatiti sa primeasca Sfanta Impartasanie dar sa continue sa faca acele "mici pacate"... si vor "muri" din cauza acestor pacate "mici" de care nu vor sa se lepede (deci este bine pentru astfel de persoane ca sa fie oprite de catre preot, pentru o vreme, de la sfanta impartasanie); iar cei care au pacate si patimi mari dar voiesc sa se lepede de ele (de toate) cu ajutorul lui Iisus, vor fi mantuiti de Hristos Iisus si vor intra in Imparatia Cerurilor.

stim pilda vamesului si a fariseului (Luca 18). stim pilda cu femeia pacatoasa din casa lui Simon fariseul (Luca 7) explicata de Hristos in pilda cu datornicii (datornincul cel mai mare iubeste cel mai mult cand este iertat).

Sa nu uitam nici de Sfantul Pavel care daca nu se intalnea cu Hristos Iisus in chip real (intalnire directa)... viata lui si a noastra a tuturor crestinilor ar fi fost alta.

Sa nu uitam ca in una din rugaciunile de la Sfanta Impartasanie se spune: "...Stapane, iubitorule de oameni, Care pentru noi ai murit si ai inviat si ai daruit noua acceste infricosatoare si de viata facatoare Taine, spre binefacerea si sfintirea sufletelor si a trupurilor noastre, da sa-mi fie si mie acestea spre tamaduirea sufletului si a trupului, spre izgonirea a tot potrivnicul, spre luminarea ochilor inimii mele, spre impacarea sufletestilor mele puteri, spre credinta neinfruntata, spre dragoste nefatarnica, spre desavarsirea intelepciunii, spre paza poruncilor Tale, spre adaogirea dumnezeiescului Tau har si dobandirea imparatiei Tale. ..."

Rugăciunile Dinaintea Sfintei Împărtășanii:
http://biserica.org/Publicatii/2000/NoI/05_index.html

RUGACIUNILE DE MULTUMIRE DE DUPA IMPARTASIREA CU DUMNEZEIESTILE TAINE
http://www.biserica.org/Publicatii/R...re/index1.html

Asadar fecare crestin trebuie sa se intalneasca si sa se uneasca cu Hristos Iisus in chip real in Taina Sfintei Euharistii, iar vrednicia repet este este legata de vointa (exclusiva a omului de a renunta la toate patimile si pacatele) si nu de starea de pacatosenie, caci unii oameni sunt eliberati de Hristos de patimi si pacate grele in timp relativ scurt (depinzand excluziv de vointa omului) iar alti oameni sunt eliberati de pacate "mici" in timp lung, poate ani de zile (pentru ca ei nu vor sa se lepede de ele, caci Hristos tuturor ni se daruieste la fel, in toata deplinatatea dumnezeirii Sale, in Taina Sfintei Impartasanii... si nicidecum la cei ce au avut pacate mari, mai putin, iar la cei ce au avut pacate mici, mai mult). Desigur ca omul este dator sa se pregateasca (cu post, rugaciune, milostenie) "cu frica si cutremur" pentru unirea reala in Taina Sfintei Euharistii cu Hristos Iisus Domnul Dumnezeul nostru si fratele nostru...

asadar sa luam aminte fratilor...
Da, Eugen, ceea ce ne spui este chiar cum mi s-a intamplat mie. Duhovnicul meu a procedat cu mine conform celor spuse de tine aici.
Din copilarie nu ma mai spovedisem si despre impartasit nici nu putea fi vorba. Toata viata mea am petrecut-o intr-o nepasare totala fata de suflet. Nu conta decat placerea si confortul trupului. La un moment dat cand constiinta mea nu mai putea duce povara pacatelor, care crestea in "progresie geometrica", cand sufletul meu nu-si mai gasea pacea, coplesit de grozavii, pasii mi-au fost indrumati spre biserica. M-am spovedit cu o jaleee... si cu un plans ce induiosa si pietrele !... dar ce usurare am simtit !! Si stiti ceva? Cel mai tare imi doream sa ma impartasesc. Asta imi doream! Dar eram SIGURA ca nu merit. Si jumate din jalea mea era ca n-o sa ma pot impartasi... Imi parea atat de rau... Si dupa ce am spus tot parintelui, printre siroaie de lacrimi, am intrebat: "Oare cand ma voi putea impartasi?" si parintele mi-a dat un raspuns care m-a ametit: "pai veniti dimineata, fara sa mancati sau sa beti!" Mare bucurie am avut in ziau aceea! Iar ce am simtit la impartasit... nu pot spune si chiar de as spune, cuvintele nu pot reda ce am trait! Si nu stiu cati m-ar crede...
Am mai spus-o si cu alte ocazii, eu sunt martora unei minuni. Mie, personal, cu mine personal, Dumnezeu a facut o minune. Si daca parintele a hotarat ca ma pot impartasi, a stiut el ce zice. Sunt convinsa ca Sfanta Impartasanie a schimbat firea mea pacatoasa. Deci nu mi-a fost data ca "trofeu" caci nu meritam si nici acum nu merit, ci ca medicament, ca sprijin Dumnezeesc in lupta grea ce urma s-o duc.
Reply With Quote