[adiandrea6]

În prealabil postat de Eugen7

nicidecum, Duhul purcede din Tatal exclusiv dar ni se da noua prin Fiul, de aceea il numim si Duhul Fiului.

"izvor ar harului pentru om" acest lucru a dorit sa il sublinieze Delia. Mai exact, faptul ca Hristos Iisus prezent in chip real in Sfanta Impartasanie ni se face noua oamenilor izvor de Duh Sfant in toata deplinatatea lui (deci a intregii firi dumnezeiesti). Astfel Taina Sfantei Impartasanii mai mult decat oricare Sfanta Taina uneste pe om cu intreaga fire dumnezeiasca in toata deplinatatea ei (II Petru 1,4)

Duhul Sfânt “este din Tatăl şi-L numim Duh al Tatălui. Nu spunem ca Duhul este din Fiul, dar îl numim Duhulb Fiului… şi se dă nouă prin Fiul.” Sf. Ioan Damaschin - Dogmatica, Cartea I-a, cap 8.

Daca apa izvoraste din stanca iar eu va dau dumneavoastra aceasta apa, sunt eu izvorul apei? Nicidecum, stanca este izvorul, iar eu doar va dau ceea ce izvoraste din stanca. Ca atare, izvorul Duhului Sfant este Tatal, de la El purcede, Fiul fiind cel care ni-L da si noua, care ni-L trimite, fara insa a purcede (izvora) de la El, de la Fiu. Stiti comparatia cu soarele pe care o fac ortodocsii pentru a explica Trinitatea: Tatal este soarele din care izvoraste caldura si lumina, adica Duhul Sfant, iar Hristos sunt razele, nascute din soare, adica din Tata, si prin intermediul carora caldura si lumina, adica Duhul Sfant, ajung la noi. Insa nu din raze izvorasc lumina si caldura, ci din soare, adica din Tata.

Paragraful citat de dumneavoastra din Ap. Petru este:
"Prin care El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume"
Ce ati dorit sa aratati prin acest paragraf? Ca izvorul este Fiul?
Uitati contextul:

"2.Har vouă şi pacea să se înmulţească, întru cunoştinţa lui Dumnezeu şi a lui Iisus, Domnul nostru.
3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit toate cele ce sunt spre viaţă şi spre bună cucernicie, făcându-ne să cunoaştem pe Cel ce ne-a chemat prin slava Sa şi prin puterea Sa,
4. Prin care El ne-a hărăzit mari şi preţioase făgăduinţe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi dumnezeieştii firi, scăpând de stricăciunea poftei celei din lume.
5. Pentru aceasta, puneţi şi din partea voastră toată sârguinţa şi adăugaţi la credinţa voastră: fapta bună, iar la fapta bună: cunoştinţa,
6. La cunoştinţă: înfrânarea; la înfrânare: răbdarea; la răbdare: evlavia;
7. La evlavie: iubirea frăţească, iar la iubirea frăţească: dragostea.
8. Căci dacă aceste lucruri sunt în voi şi tot sporesc, ele nu vă vor lăsa nici trândavi, nici fără roade în cunoaşterea Domnului nostru Iisus Hristos.
9. Iar cel ce nu are acestea este slab văzător şi orb şi a uitat de curăţirea păcatelor lui de demult.
10. Pentru aceea, fraţilor, siliţi-vă cu atât mai vârtos să faceţi temeinică chemarea şi alegerea voastră, căci, făcând acestea, nu veţi greşi niciodată. "

Ce legatura are cu cele discutate? Si ceea ce abia acum bag de seama, apropos de o discutie mai veche cu faptul ca protestantii sunt acuzati ca sunt marionete in mainile lui Dumnezeu care nu mai gresesc niciodata dupa primirea Harului, se vede ca si Ap. Petru avea aceasta convingere, el care a fost gasit vinovat de Ap. Pavel :"căci, făcând acestea, nu veţi greşi niciodată". Inseamna ca nu este chiar atat de neobisnuit ca oamenii sa creada ca nu vor mai gresi, si dealtfel cu aceasta convingere au trait multa vreme primii crestini, de aceea ideea de curatire de pacate dupa Botez prin Spovedanie si Impartasire a aparut mult mai tarziu, ca dovada si faptul ca Imparatul Constantin cel Mare a amanat Botezul sau pana mai spre sfarsitul vietii ca sa mearga curat la Hristos, neexistand alta cale de curatire decat Botezul...