[mariamargareta]

252. Comentariu la predica liderilor pucioşi de la Noul Ierusalim ocazionată de sărbătoarea tăierii capului sfântului Ioan Botezătorul (11-09-2010)

Reluând o teorie mai veche a lor, prin care se străduiesc să interpreteze în mod original “iubirea de aproapele”, liderii pucioşi formulează o teoremă şocantă: aproapele nostru nu mai este un om oarecare, fără neam nobil şi spiţă aleasă, (aşa cum ne învaţă Scriptura despre samarineanul milostiv, deci, în esenţă, că aproapele nostru este orice om), ci numai şi numai aleşii şi “trimişii lui Dumnezeu”. Adică (dacă ne referim la timpurile noastre) înşişi liderii pucioşi sunt “aproapele” nostru, căci numai ei pretind că sunt mesagerii-unicat ai “Cuvântului lui Dumnezeu” de la Pucioasa. Ba mai mult, ei ajung rapid la aberanta concluzie că (cităm) “Omul nu poate fi aproapele omului, ci doar vrăjmaş mântuirii lui”, pentru a scoate astfel şi mai bine în evidenţă că numai liderii pucioşi mai pot fi consideraţi astăzi aproapele şi prietenul mântuirii omului:

“O, n-ai să vezi, omule tată, n-ai să vezi înţelepciune în om care să priceapă şi să înţeleagă această poruncă pentru iubirea de Dumnezeu a omului. Omul îl numeşte aproape al său pe orice om. O, nu, că iată, se omoară om pe om prin pofta cea păcătoasă, care se face iad în om, iar porunca iubirii de Dumnezeu dă să-l facă Dumnezeu pe om. Omul nu poate fi aproapele omului, ci doar vrăjmaş mântuirii lui. Numai trimisul lui Dumnezeu spre om, numai acela este aproapele omului, numai omul îndumnezeit prin har, şi din care Dumnezeu Se revarsă cu sfinţenia Sa cea de sus, cu cele de sus, nu cu cele de jos înaintea omului.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 11 septembrie 2010)

Deşi liderii pucioşi au făcut în mai multe rânduri o “proorocie” (şi încă mai speră aceasta, cu toate că împlinirea ei întârzie) care lansează teza triumfalistă că poporul român este “poporul ales”, noul “Israel”, şi din acest motiv el va fi întâiul între popoare, pentru ca toate celelalte popoare să i se plece şi să i se închine şi să le aducă daruri românilor, iată că acum au ajuns să constate cu amărăciune că neamul român este gata-gata să-şi dea duhul:

“Şi acum, miluieşte neamul român şi fă cu el după făgăduinţele Tale, Doamne, şi pregăteşte-i lui scăpare din întuneric şi din fărădelege şi din păcat şi din înstrăinare de Tine şi nu lăsa să fie biruit acest neam! Ajută-i mintea, ajută-l în vreme de necredinţă, căci păcatul s-a înmulţit şi l-a înstrăinat de Tine şi mult l-a înstrăinat! O, pierde, Doamne, din mijlocul lui pe vrăjmaşii mântuirii lui cea de la Tine, pe cei dinăuntru şi pe cei din afară, şi arată-Te Dumnezeu adevărat peste el, ca să vadă neamurile pământului şi să se plece, Doamne! O, e aproape să-şi dea duhul acest neam, nu-l lăsa să piară, că n-are păstor, ci Tu eşti Păstorul lui! [...]Eu vin mereu cuvânt la el ca să-l fac întâiul între popoare când nimeni nu se aşteaptă să fie aşa, şi să fie aşa Domnul cu oamenii pe pământ.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 11 septembrie 2010)

“Dumnezeul” Pucioasei dialoghează apoi cu duhul care se pretinde a fi “Ioan Botezătorul”, mărturisindu-i acestuia că nu ştie ce să Se mai facă şi cum să mai procedeze cu românii, căci aceştia se încăpăţânează să fie nerecunoscători asupra “alegerii” lor divine. Ei preferă să-şi astupe urechile, să nu creadă şi să nu se alăture doctrinei Noului Ierusalim de la Pucioasa:

“— O, proorocule mare şi botezătorule al Meu şi al multora care s-au adus spre credinţa lor în Mine! O, ce să le fac dacă nu Mă aud, dacă nu deschid glasului Meu cel mult peste ei? Îşi atrag ceea ce-şi lucrează şi aşa Îl văd pe Dumnezeu, Care strigă la ei ca să-L audă şi să-L asculte pe El.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 11 septembrie 2010)

De aceea, preoţii bisericii majoritare (BOR) sunt chemaţi să se alăture ei înşişi doctrinei pucioşiste şi să se scoale la mărturisirea ei, pentru a se face astfel model viu pentru ceilalţi români şi a salva în acest mod neamul român de la pieire:

“Sculaţi-vă, voi, cei ce staţi pe scaun de păstori peste sufletul neamului român şi deschideţi glasului Meu de peste voi! Nu vă amăgiţi cu cele trecătoare, căci este Dumnezeu, şi trebuie să-L dovediţi pe El dacă staţi sub nume de slujitori pentru El pe pământ! O, deschideţi-Mi! Nu vin să vă fac rău, ci vin Mântuitor! Nimic nu vă cer decât iubire şi primire şi credinţă ca să vă dau mântuirea, ca să salvăm acest neam.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 11 septembrie 2010)

“Poporul” pucios, în schimb (adică totalitatea adepţilor şi simpatizanţilor doctrinei pucioşiste), este cotat ca “înaintemergător” al “Dumnezeului” de la Pucioasa, pe modelul lui Ioan Botezătorul:

“Eu sunt în mijlocul neamului român cuvânt cu lumină în el peste om, şi stau în mijlocul lui cu tine şi lucrez cu tine minunat, poporul Meu, ca să ştie acest neam că între el şi Mine te am pe tine înaintemergător spre el şi că că Eu vin mereu cuvânt la el ca să-l fac întâiul între popoare când nimeni nu se aşteaptă să fie aşa, şi să fie aşa Domnul cu oamenii pe pământ. Amin.” (Citat din “Cuvântul lui Dumnezeul de la Pucioasa” din data de 11 septembrie 2010)

Rămâne de văzut acum dacă preoţii bisericii (BOR) vor lua poziţia de drepţi şi se vor scula la propovăduirea pucioşească, dacă “înaintemergătorii” de la Pucioasa vor fi eficienţi în mersul lor avangardist şi dacă neamul român îşi va da duhul până la urmă sau va interveni o resuscitare miraculoasă de ultim moment care-l va salva şi-l va face, în sfârşit, “întâiul între popoare”.