Sfat? Nu, mai degraba ganduri .....
În rugăciune ține-te de regula următoare: mai bine să spui cinci cuvinte din inimă decât nenumărate cu limba.
Când bagi de seamă că inima ta e rece și n-ai chef să te rogi, opreste-te, încălzește-ți inima cu oarecare imagine vie – de pildă, cea a ticăloșiei tale, a sărăciei si orbirii tale duhovnicești – sau prin gândul la marile binefaceri din fiecare clipă ale lui Dumnezeu față de tine și de tot neamul omenesc, mai ales față de creștini, iar apoi roagă-te fără grabă, cu simțire caldă.
Chiar dacă nu vei reuși să citești toate rugăciunile, n-o să fie nici un necaz, iar folosul din rugăciunea nepripită și caldă va fi mult mai mare decât dacă ai citi toate rugăciunile, dar în grabă, fără simțire.
Voiesc cinci cuvinte a grăi cu mintea mea decât zece mii de cuvinte cu limba.
Se înțelege, ar fi foarte bine dacă am putea spune cu simțire la rugăciune și zeci de mii de cuvinte.
Domnul nu-i părăsește pe cei care se ostenesc pentru El și stau îndelung înaintea Lui, cu măsura cu care măsoară aceștia, cu aceea le măsoară și El, și potrivit cu belșugul cuvintelor adevărate din rugăciunea lor le trimite în suflet belșug de lumină, de căldură duhovnicească, de pace și de bucurie.
Bine este a te ruga vreme îndelungată și neîncetat, dar nu toți încap cuvântul acesta, ci cei cărora le este dat: cel ce poate să încapă, să încapă. Pentru cei ce nu sunt în stare să facă rugăciune vreme îndelungată este mai bine să facă rugăciuni scurte, dar cu suflet înflăcarat.
(Sf.Ioan de Kronstadt)
|