(V) CUM INFLUENȚEAZĂ EREZIILE PAPALE (PROVENITE DE LA EL DIRECT SAU INDIRECT) MEDICINA?
Dar nu numai istoria apusului eretic arată logica prezenței medicinii oculte în apus ci și ereziile papale favorizează ocultismul.
Iată cum:
1. Papa zice că e creștin dar de fapt este începătorul renașterii păgânismului zicându-și Pontifex Maximus adică mai marele popilor idolești, arătând (și nevrând după proverbul românesc „gura păcătosului adevăr grăiește”) că papismul este noua idolatrie făcând din papa-om un dumnezeu înlocuitor al Dumnezeului-om Iisus Hristos, mutând din nou nădejdea mântuirii de la Creator la creatură. Spunând că e infailibil ori a desființat psalmul 115 care spune: „2. Eu am zis intru uimirea mea: «Tot omul este mincinos»” sau s-a făcut pe sine dumnezeu mincinos („Precum Adam a fost creat după chipul lui Dumnezeu, așa este papa creat după chipul lui Hristos și reprezintă pe Hristos pe pământ. Întru atât papa nu e numai om, ci și Dumnezeu” Alvarus Pelagius anul 1340 în „De planctu ecclesiae”. Bibliotheca maxima pontificia. Romae 1638). Papa se face pe sine astfel un idol. Nu e deci de mirare dacă discipolii săi practică medicină scornită în templele idolatre;
2. Deoarece administrează și iertarea păcatelor viitoare (arătându-se prin aceasta identic rabinilor și mai mare ca Dumnezeu care nu iartă decât păcatele trecute) prin bule care seamănă zdrobitor cu granulele homeopate (de care fondatorul homeopatiei susținea că sunt mai ceva ca Sfânta Împărtășanie - care împărtășește doar cu Trupul și Sângele Mântuitorului și nicidecum cu firea dumnezeiască, neîmpărtășibilă făpturii – zicând în cuget panteist că-l face pe om părtaș esenței dumnezeiești, care s-ar găsi în orice făptură). După cum Papa se arată mai mare ca Dumnezeu prin administrarea iertării păcatelor viitoare, Hahneman se arată mai mare ca Dumnezeu administrând esența sau firea dumnezeiască.
3. Papa coboară în mintea lui (întunecată de dorința de putere mondială) realitatea energiilor necreate ale lui Dumnezeu într-o fabulație numită de el grație creată de un dumnezeu mincinos (cum se poate ca Dumnezeul cel viu înainte de creație să nu aibă energie, însăși creația s-a făcut prin energia Sa adică lucrarea Sa adică dragostea Sa. Dacă nu ar fi avut energie cu ce ar fi făcut energia cu care să facă grația, adică energia?!!!). papa spune că Hristos a acumulat merite prin răstignirea Sa și surplusul meritelor Sale (ca și cum meritul lui Hristos ar avea margini sau surplus, ca și cum ar fi o grămadă de bani de transfer la banca Vaticanului) l-a dat papei spre administrare și apoi S-a retras în transcendent de unde din când în când ne mai aruncă câte un ochi rece (ca și cum nu ne-ar mai iubi și nu s-ar mai jertfi pentru noi pururea. Matei 28,20: „si iata Eu cu voi sunt in toate zilele, pana la sfarsitul veacului. Amin.”. Ca și cum ar fugi de greutatea mântuirii noastre directe și ar lăsa pe om să mântuiască omul Psalmul 48, „7. Nimeni insa nu poate sa scape de la moarte, nici sa plateasca lui Dumnezeu pret de rascumparare, 8. Ca rascumpararea sufletului e prea scumpa si niciodata nu se va putea face”, psalmul 59,12: „, ca deșarta este izbăvirea de la om”.) Această grație fabuloasă este dată nu întâmplător tocmai papei spre administrare ca să o poată stăpâni, furniza și distribui în interes personal contra unui preț prea greu - osândirea veșnică a fanilor lui. Așadar dacă se confundă energia necreată cu o energie creată, se trece peste distanța de netrecut dintre Creator și creatură, ce este dar de mirare dacă energia demonică este confundată în mintea papiștilor cu energia adamică, științifică, de vindecare naturală? Doar confuzia între creaturi oameni – draci este mult mai mică deși tot ucigașă pentru suflet. Vedem că tot egoismul papistaș este la bază doar această energie este administrată tot în scop personal pentru medicii vrăjitori și cu același preț sinistru – osândirea pacienților. Așadar bioenergia este replica din medicină a grației din papism.
4. Noi, ortodocșii, avem Sfântul Maslu care ne dă energie vindecătoare necreată și poate vindeca orice: cancere, paralizii, blocaje renale, boli psihice, crize de lombosciatică, accidente minere cu surparea a 200 kg de humă în cap etc (toate văzute la mine sau la pacienții sau la cunoscuții mei). Nemaiavând harul lui Dumnezeu Sfintele Taine la papiști nu mai au putere vindecătoare ( acolo și așa zisa aghiasmă se strică) iar extrema ungere, ce a rămas ca amintire de la Sfântul Maslu, se administrează doar la grav bolnavi adică la muribunzi ca să-i omoare mai mort, căci a-i vindeca nu s-a mai pomenit la ei. Atunci ne mai având cum să apeleze la Dumnezeu papiștii au fost nevoiți să dezvolte știința și să apeleze, când erau depășiți științific, la medicina ocultă adică la minciunile drăcești în loc de minunile dumnezeiești la care nu mai aveau acces. Cu duhurile demonice fiind în comuniune prin minciună se simțeau mai în largul lor deoarece aceiași demoni care acționau prin medicina ocultă acționau și în biserica lor. Se știe că ceata demonică de acțiune prin vrăjitori este aceeași cu cea a ereticilor și anume demonii îngâmfării. De aceea sunt și eretici care spun Tatăl nostru și plutesc deasupra apelor (vezi viața Sf. Macarie Egipteanul). Se vede că papa are doar putere să omoare iar nu să vindece decât cel mult în chip mincinos ca și vrăjitorii. Fiind o asemenea lipsă în sacramentele papei nu e de mirare că ucenicii săi înșelați (adică profund convinși să nu caute la ortodocșii numiți eretici, sau mai nou schismatici, de către papă), caută și ei pe unde pot vindecare minunată, dacă e nevoie și pe la idoli și pe la draci.
Omul își dezvoltă credința sa în tot ce face. Când i se alterează credința și știința sa urmează minciunii din credință. Doar la cel care caută mai presus de interesul personal adevărul experimentele științifice nu sunt interpretate eronat după credința sa mincinoasă ci pot duce la realitate, la adevărul științific care este o icoană simbolică a lui Hristos.
Va urma
Să dăm și exemple concrete de cum a urmat medicina minciunii din credință.
Să explicăm mai întâi ce înseamnă:
ERMETÍSM s.n. 1. Caracterul de neînțeles al unei opere, lucrări teoretice, caracterul secret al unei doctrine. 2. Curent literar, manifestat cu precădere după primul război mondial, care a cultivat deliberat (în poezie) un limbaj excesiv intelectualizat, încifrat, adesea ininteligibil. [Var. hermetism s.n. / < fr. hermétisme, it. ermetismo, cf. Hermes (Trismegistul) – zeu grec, considerat de alchimiști ca patron al științelor oculte și al magiei]