View Single Post
  #5  
Vechi 16.09.2010, 12:42:10
Pr.Gheorghe
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

-Continuare la postul anterior-
Citat:
Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel
Capitolul 5
[...]
13. Căci voi, fraților, ați fost chemați la libertate; numai să nu folosiți libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiți unul altuia prin iubire.
14. Căci toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți.
15. Iar dacă vă mușcați unul pe altul și vă mâncați, vedeți să nu vă nimiciți voi între voi.
16. Zic dar: În Duhul să umblați și să nu împliniți pofta trupului.
17. Căci trupul poftește împotriva duhului, iar duhul împotriva trupului; căci acestea se împotrivesc unul altuia, ca să nu faceți cele ce ați voi.
18. Iar de vă purtați în Duhul nu sunteți sub Lege.
19. Iar faptele trupului sunt cunoscute, și ele sunt: adulter, desfrânare, necurăție, destrăbălare,
20. Închinare la idoli, fermecătorie, vrajbe, certuri, zavistii, mânii, gâlcevi, dezbinări, eresuri,
21. Pizmuiri, ucideri, beții, chefuri și cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am și spus, că cei ce fac unele ca acestea nu vor moșteni împărăția lui Dumnezeu.
22. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, îndelungă-răbdarea, bunătatea, facerea de bine, credința,
23. Blândețea, înfrânarea, curăția; împotriva unora ca acestea nu este lege.
24. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus și-au răstignit trupul împreună cu patimile și cu poftele.
25. Dacă trăim în Duhul, în Duhul să și umblăm.
26. Să nu fim iubitori de mărire deșartă, supărându-ne unii pe alții și pizmuindu-ne unii pe alții.
Vedeti care spune ca este roada Duhului? Duhul este cel care il face pe om din trupesc, duhovnicesc. A fi duhovnicesc inseamna a fi in comuniune cu Duhul lui Dumnezeu si din aceasta comuniune se naste roada ce reprezinta trairea corecta in Hristos. Omului duhovnicesc, cu scopul clar de a intarii si folosii Biserica, Domnul ii poate face daruri duhovnicesti, cum este si vorbirea in limbi. Conditia pentru a primi un dar duhovnicesc pare a fi, deci, starea de duhovnicie. In Biserica ortodoxa starea de duhovnicie se castiga prin lucrarea constanta, rabdatoare si anevoioasa, concretizata in smerenie si rugaciune. Conform invataturii Bisericii noastre mandria este starea care il departeaza pe om cel mai rapid si cel mai brutal de starea de om-duhovnicesc, impingandu-l spre starea de om-trupesc.
Deci, necesitatea de a castiga duhovnicia apriori primirii darurilor duhovnicesti face ca pentru un crestin ortodox atentia sa cada, aproape total, asupra acelor actiuni care conduc spre trasformarea interioara inspre duhovnicie. Drumul acesta, spre a deveni vas ales al lui Dumnezeu, in zilele noastre este unul din ce in ce mai anevoios de parcurs (datorita slabirii noastre, mai ales), asa incat se observa ca darurile duhovnicesti apar tot mai rar.

Eroarea in care se prezinta, de obicei, fratii nostri penticostali nu este legata de duhovnicia in sine (multi sunt oameni cu potential spiritual deosebit ), ci este legata de inversarea pozitiei celor doua “solicitari”. Astfel, nu se mai solicita cu importanta maxima obtinerea starii de comuniune in smerenie si rugaciune cu Hristos, Datatorul Darurilor, ci se conditioneaza intrarea in aceasta comuniune de un anumit dar, vorbirea in limbi, care devine un fel de semn distinctiv, strict necesar atat pentru a asigura siguranta ca omul, credinciosul, se afla in legatura cu El, cat si pentru a asigura o identitate unica pentru marturisirea de credinta a congregatiei. Imi permit sa spun ca este o eroare, iertati-ma, fiindca eu vad duhovnicia interioara ca fiind altarul si darurile duhovnicesti fiind jertfa de pe altar; jertfa nu poate trece inaintea altarului! De-a lungul timpului s-au cautat si s-au fixat o serie de invataturi ce au scopul de a intarii aceasta inversare de roluri, unele puse in practica cu succes de vreme ce multi oameni au considerat corect acest mod de prezentare a lui Hristos. In acelasi timp, in Biserica ortodoxa foarte multi, chiar daca nu au cerut daruri inainte de a se pregati temeinic pentru primirea lor, au renuntat la obligatia de a parasi omul trupesc si de a-l zidi pe cel duhovnicesc atunci cand au pornit spre Hristos Domnul. Acestia, sunt tot mai multi in Biserica azi, cauta sa-L faca pe El trupesc ca sa nu mai trebuiasca sa se schimbe ei. Asa ceva nu este posibil insa! Azi chiar daca se arata cu degetul catre acestia, din exterior, spunandu-se “iata ortodocsii!” (uneori si cu scopul de a justifica ratacirea), sunt sigur ca in Biserica nu acestia sunt reprezentantii, iar cei care totusi se folosesc de slabiciunea altora ca sa se sustina pe ei dau dovada de multa rautate!

In concluzie, darurile duhovnicesti, deci si vorbirea in limbi, sunt daruri nu necesitati esentiale; nu poti cladi Biserica lui Hristos, Cel care este esential si necesar prin excelenta, pe lucruri neesentiale. Daca vreau (solicit) ca Domnul sa foloseasca Biserica printr-un dar duhovnicesc, eu stiu asa: 1) nu cred ca darul imi va fi facut mie, fiindca eu nu merit; 2) darul va fi dat atunci cand Domnul stie ca este folositor, nu atunci cand cineva il va cere din dorinta de a fi altfel decat fratele lui.

Mi se tot spune de multi frati neoprotestanti, pe care ii respect cu adevarat ca pe niste frati, ca au credinta in lucrarea preotiei mele si ca sunt siguri ca Duhul lui Dumnezeu lucreaza in multi crestini ortodocsi. Eu nu cred ca sunt sinceri, fiindca daca Duhul lucreaza prin mine si astfel eu in dragostea Duhului ii spun “frate esti ratacit”, iar el nu asculta atunci fie este mincinos cand spune ca vede Duhul in mine, fie este fatarnic si vrasmas Bisericii. Ascultarea pe care o solicit atunci nu este spre mine ci spre Hristos Dumnezeu.

Eu nu vreau sa vorbesc in limbi intr-o adunare alaturi de fratele meu Iacob sau de sora mea Doriana (iertati-ma ca va folosesc, dar va am la inima!) ci vreau sa-i pot imbratisa in Duhul lui Dumnezeu, in Dragostea si in Smerenia lui Hristos. Vreau sa pot sa plang cu ei cand sunt tristi, sa ma bucur cu ei cand sunt bucurosi, sa cant cu ei lauda lui Dumnezeu... Adica “sa ne iubim unii pe altii, ca intr-un gand sa marturisim pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea cea de o Fiinta si nedespartita” (slujba Sf. Liturghii). Oare daca asta imi doresc si daca lupt pentru asta nu sunt suficient de “in Duhul lui Hristos”? Trebuie sa cer sa si vorbesc in limbi? Daca trebuie si aceasta sunt in mare pericol, fratilor! Sunt prea pacatos ca sa primesc daruri de la Domnul; de mi-ar darui Domnul zile si intelepciune sa pot sa-mi ispasesc aici greselile mele cele multe! Rugati-va si fratiile voastre pentru mine!

Last edited by Pr.Gheorghe; 16.09.2010 at 12:55:03.