Citat:
În prealabil postat de Pr.Gheorghe
Eu nu vreau sa vorbesc in limbi intr-o adunare alaturi de fratele meu Iacob sau de sora mea Doriana (iertati-ma ca va folosesc, dar va am la inima!) ci vreau sa-i pot imbratisa in Duhul lui Dumnezeu, in Dragostea si in Smerenia lui Hristos. Vreau sa pot sa plang cu ei cand sunt tristi, sa ma bucur cu ei cand sunt bucurosi, sa cant cu ei lauda lui Dumnezeu... Adica “sa ne iubim unii pe altii, ca intr-un gand sa marturisim pe Tatal, pe Fiul si pe Sfantul Duh, Treimea cea de o Fiinta si nedespartita” (slujba Sf. Liturghii). Oare daca asta imi doresc si daca lupt pentru asta nu sunt suficient de “in Duhul lui Hristos”? Trebuie sa cer sa si vorbesc in limbi? Daca trebuie si aceasta sunt in mare pericol, fratilor! Sunt prea pacatos ca sa primesc daruri de la Domnul; de mi-ar darui Domnul zile si intelepciune sa pot sa-mi ispasesc aici greselile mele cele multe! Rugati-va si fratiile voastre pentru mine!
|
Intr-adevar, ceea ce conteaza cel mai mult este dragostea. Cum am mai spus, darurile Duhului Sfant nu sunt obligatorii, mai ales pentru cei ce nu le doresc. Multi le primesc fara sa le ceara, pentru ca, pur si simplu, Dumnezeu vrea sa lucreze. Si El cauta oameni disponibili si dedicati. Insa cel cu daruri nu e mai sfant decat cel fara daruri, ci are o mai mare responsabilitate .Cui i sa dat mult i se va cere mult. Stiind aceste lucruri, cel care are un dar nu va mai putea sa se mandreasca. Cine stie cata responsabilitate iti da primirea unui dar si cat de greu e de dus si pastrat curat, Il va accepta ca pe o cruce, de dragul Domnului si al altora, carora trebuie sa le slujeasca prin acest dar. Dar cand te uiti la Domnul ca nu s-a sfiit sa lucreze cu tot ce-i era la indemana, chiar cu o gramada de daruri, a dispretuit rusinea si barfa gurilor rele si a facut voia lui Dumnezeu, iti dai seama cat de mic esti...atat de mic incat nici macar nu mai poti ridica glasul sa spui "Doamne, nu sunt vrednic". Taci, accepti tot ceea ce iti da El si te inchini...