Tare greu de inteles imi este episodul in care Isaac, ajuns la batranete, doreste sa-i dea binecuvantarea sa lui Isav. Inselat de Iacov, nu o mai primeste Isav, ci Iacob. Pentru Isav, tatal nu mai are decat o consolare modesta, aceea de a se elibera oricand de sub stapanirea fratelui sau. Poate explica cineva sensul acestei binecuvantari irevocabile?
|