Citat:
Īn prealabil postat de Doriana
Intr-adevar, ceea ce conteaza cel mai mult este dragostea. Cum am mai spus, darurile Duhului Sfant nu sunt obligatorii, mai ales pentru cei ce nu le doresc.
|
Acestea le spui fratia ta si iata ce spuneam si eu intr-un post anterior:
In concluzie, darurile duhovnicesti, deci si vorbirea in limbi, sunt daruri nu necesitati esentiale;[...]
Dar in continuare spuneam si repet si acum:
nu poti cladi Biserica lui Hristos, Cel care este esential si necesar prin excelenta, pe lucruri neesentiale.
Ce a ramas din lucrarea adventistilor cand, parca prin 1843-1844, si-au vazut proorocirile dovedite ca mincinoase? Teoretic nimic am spune, dar iata ca ei exista si azi si chiar au pretentia si afirma sus si tare ca Maica Domnului este, de departe, mai putin importanta ca Hellen White in ceea ce priveste rolul in istoria mantuirii oamenilor!
Ce ar mai ramane din toata lucrarea fratilor penticostali daca s-ar convinge ca de maine vorbirea in limbi a incetat cu desavarsire? Ar face ceea ce fac si astazi cei mai multi dintre ei, ar continua sa ceara ceva ce nu este necesar. Spune-mi, te rog (poate ma insel eu, nu stiu), daca vorbirea in limbi nu este obligatorie spre mantuire cum se poate sprijini pe aceast dar Biserica lui Dumnezeu? Nu cumva este pierdere de timp sa cauti ceva ce nu este obligatoriu pentru mantuirea ta? Este absolut sigur ca o astfel de cautare iti va consuma din timp, din energie si poate chiar in acele momente nu faci ceea ce este strict necesar! La fel este si cu "proorocirea" prin calcule a datei exacte a sfarsitului acestei lumi.
Cu siguranta, Biserica lui Hristos se sprijina pe porunca Iubirii nu pe cautarea darurilor, fie ele si minunate... si iar ma intreb: ce te face sa pastrezi ca tel in viata aceasta, dorinta de a primi daruri? Daca nu pentru asta esti penticostala, atunci pentru ce altceva? De ce se face un roman, ce are in maini comoara sfinteniei autentice si vesnice, cautator de lucruri vremelnice si fara valoare? Nu exista oare in Biserica ortodoxa loc de a face orice lucrare duhovniceasca ar dori un crestin lucrator, chiar sa primeasca daruri duhovnicesti? Daca exista loc (si exista, cu siguranta!), de ce are romanul nevoie de catehizare noua "de peste ocean"? Poate fiindca romanul ortodox, in dogma credintei lui, este apostat, sau eretic, sau blasfemiator, sau inchinator la idoli sau hulitor de cele sfinte? Spune-mi, este? Daca nu este, cu ce inima se batjocoreste, chiar aici in casa ortodoxiei, intreaga istorie a neamului acesta. Biserica este pentru roman ca o mama. De ce pleaca fratele meu din casa parinteasca si arunca cu pietre in mama noastra? Doar ca sa primeasca daruri? Cine-i va da daruri unui astfel de suflet? Te rog sa privesti la esenta adanca a acestor cuvinte, stiu ca ai capacitatea sa o faci! Sa nu aduci impotriva Bisericii ortodoxe acele argumente puerile ale neoprotestantismului privitor la icoana din perete, la suficienta preotiei universale pentru mantuire, sau stiu eu ce altceva a mai scornit diavolul in mintea unor oameni mici la suflet. Astfel, daca Biserica ortodoxa este in Duhul lui Dumnezeu pentru ce fugi de ea? Daca crezi ca nu este in Duhul, de ce sa mai vorbim? Dar daca nu vom mai vorbi, fratia dintre noi va deveni ca cea a lui Abel si Cain. Sa nu fie!
Citat:
Īn prealabil postat de Doriana
[...]iti dai seama cat de mic esti...atat de mic incat nici macar nu mai poti ridica glasul sa spui "Doamne, nu sunt vrednic". Taci, accepti tot ceea ce iti da El si te inchini...
|
Cand te stii mic si nevrednic fie ridici glasul inspre pocainta (ca Petru, sau ca talharul de pe cruce, sau ca toti sfintii Bisericii), fie fugi si apoi deznadajduiesti si te pierzi (ca Iuda, sau ca Arie, sau ca toti ratacitii de la porunca iubirii de Domnul). Sa taci doar...? Nu am auzit nici macar de un singur caz in care un crestin ce s-a simtit, prin Duhul, mic, mic de tot, sa taca! Dar cei care striga cu lacrimi "Doamne nu sunt vrednic ca sa intri in casa mea, spune numai cu cuvantul..." sunt multimi nenumarate; si toti s-au sfintit!
Domnul sa ne apere!