[doctor_faustus]

În prealabil postat de Erethorn

Cred ca facem cu totii o imensa confuzie, atunci cand folosim termenii "muzica clasica", "muzica rock", "muzica bizantina", "muzica bisericeasca".

Confuzia provine din faptul ca nu reusim sa detasam genul muzical, in sensul de caracteristici melodice si de interpretare, de ceea ce defineste din punctul de vedere al scopului muzica respectiva.

Asa, de pilda, o piesa muzicala care respecta caracteristicile melodice ale muzicii clasice, este cantata de orchestra simfonica clasica, in stil clasic, este "muzica clasica" sau muzica de cult ?

Depinde de intentia si inspiratia compozitorului, pe de o parte, si de a interpretului, pe de alta parte.

Daca ma duc la Filarmonica sa ascult Missa in B minor a lui Bach, este muzica clasica.

Daca (Da, Doamne), parohia mea hotaraste si reuseste ca o parte din Missa (sa zicem Kyrie) sa fie cantata in timpul Liturghiei, devine muzica liturgica.

Cam acelasi lucru este valabil cu rock-ul crestin. Ca mie nu-mi place, ca n-as canta asa ceva in biserica (desi iubesc heavy-metalul si rock-ul simfonic) e alta poveste. Cata vreme muzica aia e compusa in scop de cult, si se foloseste intr-o imprejurare de cult, e muzica de cult.

Daca se da pur si simplu, in Biserica penticostala sau carismatica sau baptista, un concert de muzica crestina, nu mai e muzica de cult, ci muzica rock, mai buna sau mai proasta, la fel cum concertele din bisericile catolice, chiar daca tema este un TeDeum, nu sunt decat muzica culta de inspiratie religioasa, atata timp cat se canta in afara serviciului religios.

Domnule, eu ca fost rocker şi iubitor al rock-ului, în special sub forma metal-ului (heavy, trash, simfonic, gothic, etc) ştiu ce putere de atracţie are această muzică în special pentru adolescenţi ţi tineri, ştiu cât de puternică este această muzică şi cât de frumoasă (în sens negativ) este, compozitorii de metal fiind de multe ori unii foarte inventivi, foarte creativi şi capabili de a crea o muzică care funcţionează aproape ca un drog pentru un om tocmai datorită stărilor psihice frumoase dar demonice pe care le poate da această muzică. Deşi este o muzică frumoasă în sensul rău totuşi ştiu de asemenea că această muzică te duce încet (sau mai repede la unii) dar sigur direct spre iad şi vorbesc extrem de serios când spun aceste lucruri. În esenţa ei, oricât ar fi de frumoasă, muzica metal este o muzică idolatră şi demonică, este o muzică ce întinează sufletul omului şi îi periclitează mântuirea. Metalul are un duh al lui care este absolut incompatibil cu spiritualitatea creştină şi orice intruziune a acestei forme de muzică în cadrul unei manifestări presuspus creştină o spurcă în cel mai direct sens al termenului. Dealtfel se simte şi din clipul de la acea adunare carismatică că acolo nu există nici un fel de lucrare a Duhului Sfânt, deşi urlau ca descreieraţii numele Gizăs, ci era un locaş în care se desfăşura în mod evident, şi sub mască creştină, o lucrare a duhurilor lumeşti şi demonice.