[doctor_faustus]

RÎNDUIALA SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII

RUGĂCIUNEA ÎNTÎI (a Sfîntului Vasile cel Mare)

Stăpîne Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti izvorul vieţii şi al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută şi nevăzută, Fiul Tatălui celui fără de început, Cel ce eşti împreună veşnic cu Dînsul şi împreună fără de început, Care pentru multa bunătate, în zilele cele din urmă ai purtat Trup şi Te-ai răstignit, şi Te-ai jertfit pentru noi cei nemulţumitori şi nerecunoscători şi cu Sîngele Tău ai înnoit firea noastră cea stricată prin păcat, însuţi împărate, Cel ce eşti fără de moarte, primeşte şi pocăinţa mea, a păcătosului, şi pleacă urechea Ta către mine şi ascultă graiurile mele, că am greşit Doamne; greşit-am la cer şi înaintea Ta şi nu sînt vrednic a căuta spre înălţimea slavei Tale. Ci Tu, Doamne, fără răutate fiind, îndelung-răbdător şi multmilostiv, nu m-ai dat pe mine să pier cu fărădelegile, în tot chipul aşteptînd întoarcerea mea. Că Tu ai zis, Iubitorule de oameni, prin proorocul Tău: Cu vrere nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu. Că nu vrei, Stăpîne, să pierzi făptura mîinilor Tale, nici nu voieşti pierderea oamenilor, ci vrei ca toţi să se mîntuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină. Pentru aceasta şi eu, deşi sînt nevrednic cerului şi pămîntului şi acestei vieţi trecătoare, pentru că m-am supus cu totul păcatului şi m-am făcut rob dezmierdărilor şi am necinstit chipul Tău, dar fiind făptura şi zidirea Ta, nu deznâdăjduiesc de a mea mîntuire, eu ticălosul. Ci nădăjduind la milostivirea Ta cea fără de margini, vin către Tine: primeşte-mă deci şi pe mine, Iubitorule de oameni Hristoase, ca pe desfrînata şi ca pe tîlharul, ca pe vameşul şi ca pe fiul cel pierdut, şi ridică sarcina cea grea a păcatelor mele, Cel ce ridici păcatul lumii şi tămăduieşti neputinţele oamenilor; Cel ce chemi la Tine pe cei osteniţi şi împovăraţi şi le dai odihnă; Cel ce n-ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi mă curaţeşte de toată necurăţia trupului şi a sufletului. învaţă-mă să săvîrşesc sfinţenie întru frica Ta, ca, întru curată mărturisire a cugetului meu primind părticica Sfintelor Tale Taine, să mă unesc cu Sfîntul Tău Trup şi Sînge, şi să Te am pe Tine locuind şi petrecînd întru mine împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh. Aşa, Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie spre osîndă împărtăşirea preacuratelor şi de viaţă făcătoarelor Tale Taine, nici să ajung neputincios cu sufletul şi cu trupul, împărtăşindu-mă cu nevrednicie; ci dă-mi, pînă la suflarea mea cea mai de pe urmă, fără de osîndă să primesc părticica Sfintelor Tale Taine, spre împărtăşirea cu Duhul Sfînt, ca merinde pentru viaţa de veci şi spre răspuns bine primit, la înfricoşătorul Tău scaun de judecată, ca şi eu, dimpreună cu toţi aleşii Tăi, să fiu părtaş bunătăţilor Tale celor nestricăcioase, pe care le-ai gătit, Doamne, celor ce Te iubesc pe Tine, întru care eşti preaslăvit în vecii vecilor. Amin.